Politicieni duși de valul inundațiilor

Ștefan RADU

„Iarna nu-i ca vara!”, dar nici toamna nu-i mai brează… De cînd e lumea, pe-aceste meleaguri, în ajun de octombrie, încep ploile. Arareori – doar în vreme de secetă – sîntem păsuiți de Dumnezeu. Guvernanții, însă, par să fi fost luați prin surprindere, așa cum se întîmplă cu nămeții din ianuarie sau cu gerurile din februarie. Au fost de-ajuns două zile de ploaie deasă și – din nou! – România se află sub ape. De-a dreptul tragi-comică este disperarea bucureștenilor cărora li s-au udat gleznele. De-abia acum înțeleg și ei drama trăită de locuitorii zonelor inundate…

Sîntem, cumva, blestemați? Este anul apocalipsei acestui neam? Prea s-au adunat toate nenorocirile la poarta noastră. Sau – cumva – avem de-a face cu o imensă conspirație mondială (după cum elucubra un cotidian central)? Sînt teorii și scenarii parcă anume inventate pentru a le acorda circumstanțe atenuante administratorilor țării. Politicieni ajunși conjunctural în fruntea bucatelor se dovedesc incapabili să gestioneze o criză obiectivă. încă din iunie spuneam că nu există o strategie pentru contracararea calamităților. Am asistat la reacții hei-rup-iste, am consemnat declarații politicianiste și am văzut cum aleșii neamului s-au grăbit să facă doar ceea ce știu mai bine: să dea pomeni electoratului pe bani publici. Și acum consider a fi o mare idioțenie decizia de a se reconstrui locuințele particulare ale celor sinistrați. Abordarea crizei individual, de la om la om, consumă resurse financiare foarte mari și timp așișderea. Uitați-vă la americani! Prima lor grijă a fost crearea unor centre pentru adăpostirea și hrănirea celor afectați de prăpăd. Apoi s-au concentrat asupra infrastructurii: poduri, șosele, aeroporturi, căi ferate. Despre reconstrucția unor imobile personale nici nu se pune problema! Statul nu este societate de asigurări și nici fundație de binefacere. Este o structură menită să funcționeze ca o unitate militară în momentul ofensivei. Chestiunea trebuia (și trebuie!) tratată global: Guvernul era dator să stabilească o formulă pentru crearea unor centre sociale de urgență care să pună la adăpost populația afectată și să asigure tranziția pe perioada de iarnă. Doar inconștienții au crezut că se vor ridica mii de gospodării peste noapte și toată lumea va fi fericită…

După ce că reacționăm prost, nici nu ne învățăm minte. De parcă ar fi putut controla vremea, politicienii noștri nu au luat în calcul noua serie de viituri. Așa se face că puținele case reconstruite (unele chiar în vecinătatea zonelor inundabile!) au fost iarăși afectate, încît miliardele cheltuite deja s-au dus pe apa sîmbetei. în alte zone, rromii care au primit materiale de construcții le-au vîndut și acum protestează pe la sediile autorităților locale. Un țăran se plîngea că i s-au adus în curte sacii cu ciment care nu pot fi depozitați corespunzător și ploaia distruge și acest minim ajutor. Dacă asta este strategia propusă de specialiștii guvernamentali, atunci chiar că avem nevoie de alți conducători!

Culmea este că nici în ceasul din urmă nu avem semnale că se va acționa altfel. Există o clară lașitate politică la întreg spectrul parlamentar. Nici un ales nu îndrăznește să vorbească despre canalizarea resurselor disponibile către constituirea unor baze de intervenție în caz de calamitate. Nici măcar nu s-a propus reorganizarea unor cazărmi dezafectate (sau pe cale a fi dezafectate) care să găzduiasă pe timp de iarnă sinistrații. Toată lumea constată iadul în care trăiesc aceste familii, faptul că s-au umplut de păduchi și rîie, că anul școlar a fost compromis pentru sute și mii de copiii care trăiesc în corturi, însă soluții nu par a se vedea la orizont. în patru, cinci săptămîni, deja nu se va mai putea construi în același ritm, iar România riscă să rămînă, pînă la vara viitoare, fără șosele, poduri și căi ferate. în plus, orice om normal știe că primăvara este un anotimp capricios, că topirea zăpezilor poate produce o nouă serie de viituri, iar dezastrul poate căpăta dimensiuni de neimaginat. Guvernul este obligat să aibă grijă de țară în întregul ei, nu de Costel, Ionel sau Mărioara, oameni care au probleme personale. Degeaba li se refac locuințele acestora, dacă restul teritoriului arată ca în Evul mediu și economia ajunge la faliment. A transforma potopul din acest an în oportunitate electorală este o adevărată crimă. Unii aleși au găsit de cuviință să se ridice pe valul inundațiilor în cel mai imoral mod cu putință. Nu au avut intuița ca să înțeleagă că nu este momentul pentru pomeni și discursuri demagogice. Avem nevoie de oameni de stat adevărați, gata să-și riște carierele lor politice, dar capabili să scoată România din criză. Altfel, peste două luni, guvernanții și autoritățile locale se vor confrunta cu revolte ale populației și cu dezastrul economic generalizat.pabili să gestioneze o criză obiectivă. încă din iunie spuneam că nu există o strategie pentru contracara

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!