Pomenirea Cuviosului Visarion (sec. V)

Cuviosul Visarion s-a născut și a crescut în Egipt și a trăit în anii Sinodului al IV-lea din Calcedon. A iubit din tinerețe pe Hristos și a cîștigat în inima sa lumina darului lui Dumnezeu. Rîvnind să se păzească de toată întinăciunea păcatului, a mers să cerceteze Sfintele locuri ale Ierusalimului și, aici, a cunoscut pe Sfîntul Gherasim de la Iordan, cel căruia îi slujea un leu. A cunoscut de asemenea și pe alți Sfinți Părinți, precum Sfîntul Eftimie cel Mare și Sfîntul Sava, care străluceau pe vremea aceea în Biserică, prin faptele lor bune.

Întorcîndu-se la locurile sale, și-a ales îndrumător duhovnicesc pe Cuviosul Isidor și petrecea, îndemnat de acesta, o viață aspră. După buna sfătuire a acestuia, Sfîntul Visarion și-a împărțit săracilor toată averea și, primind de bună voie sfintele nevoințe, s-a făcut monah. Era cu totul cuprins de dragostea lui Dumnezeu, privind cu ochii minții, neîncetat spre El, nevoindu-se în post și rugăciuni. Drept aceea, i s-a dat darul facerii de minuni și al rugăciunii cu lacrimi, pe care le folosea spre binele celor ce veneau la dînsul cu credință. Și așa, toți anii vieții sale, închinîndu-i lui Hristos, s-a mutat, la adînci bătrîneți, la Domnul. (C.GHERASIM)