Acești trei Sfinți luptători au trăit la mijlocul veacului al XVIII-lea. Cuviosul Visarion Sarai s-a născut în Bosnia. A călătorit mult pe la locurile Sfinte și, îndeosebi, la Ierusalim și la Muntele Athos. El a intrat de tînăr în monahism. Îndurerat de suferința românilor pentru credința ortodoxă, a călătorit prin Transilvania propovăduind credința ortodoxă. Pentru că apăra cu rîvnă credința ortodoxă, a fost întemnițat la Sibiu și, în cele din urmă, în închisoarea din Kufstein, unde a murit pentru mărturisirea credinței.
Cuviosul Sofronie s-a născut în satul Cioara, din părțile Orăștiei, dintr-o familie de preoți. Și-a făcut ucenicia în Țara Românească. Reîntors la Cioara, a întemeiat un schit în mijlocul codrului, unde i-a învățat pe români calea mîntuirii. Pentru rîvna lui față de ortodoxie, a fost închis în temnița de la Bobîlna. Eliberat de mulțime, Cuviosul a plecat în Munții Apuseni. A fost prins din nou și închis la Abrud. A fost eliberat iarăși și a ținut întruniri în diverse locuri, unde îi învăța pe oamenii să strice „silnica unire cu Roma” și să ceară episcop românesc în Transilvania. După ce și-a împlinit chemarea, s-a retras la mănăstirea Argeșului, unde a și murit.
Nicolae Oprea a fost un țăran născut în Săliștea Sibiului. Tată de familie, mirean și bun creștin, gata de jertfă pentru credința străbună, fericitul Oprea a primit ca pe o mare cinste sarcina să ducă „la împăratul” plîngerile românilor. Pentru curajul și îndrăzneala sa a fost închis pe viață în temnița de la Kuffstein, de unde nu s-a mai întors niciodată. (C.Gh.)
Lasă un răspuns