Cei doi erau din satul Cordam. Sfînta Antonina își ducea viața în curăție și cu cinste. A fost prinsă de dregătorul Fist și, pentru că n-a vrut să se lepede de Hristos, nici să slujească idolilor, a fost dusă cu sila într-o casă de desfrînare. Acolo, nemîncată trei zile, i s-a arătat noaptea o lumină și, după un tunet mare, s-au deschis ușile casei și s-a făcut glas din cer către ea, îndemnînd-o să se scoale și să ospăteze. Apoi a fost dusă iarăși înaintea dregătorului și a fost călcată în picioare și bătută cu sabie de lemn, după care a fost trimisă din nou în casa de desfrîu. În această casă a intrat Alexandru, care s-a prefăcut că merge acolo pentru păcat. Pe ascuns a scos-o pe Sfînta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas în casă. Peste puțin timp, păgînii l-au dus pe Alexandru la dregător. Despre motivul gestului său, mucenicul n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina. A fost bătut și el cu sabia de lemn. Păgînii le-au tăiat degetele mîinilor și picioarelor la amîndoi și, ungîndu-le trupurile peste tot cu catran, le-au dat brînci într-o groapă cu foc. Prăznuirea celor doi mucenici se face la mănăstirea Maximin din Constantinopol. (C.G.)
Lasă un răspuns