Sfîntul Miron s-a născut și a crescut în insula Creta. A trăit o parte din viață din munca cîmpului, dînd din roadele pămîntului și săracilor din zonă. Era atît de bun și de milostiv, încît, odată, cînd a prins niște tîlhari furînd de pe pămîntul lui, în loc să-i pedepsească, i-a ajutat să-și umple sacii cu grîu și să plece. Le-a cerut însă să nu mai povestească nimănui cele întîmplate. A fost hirotonisit preot și i-a învățat pe oameni sfînta credință. După moartea împăratului Decius, prigonitor înverșunat al creștinilor, Miron a fost ridicat la scaunul de episcop. Sfîntul îi cinstea mult pe Sfinții Mucenici, care au pătimit pentru Hristos în vremea prigoanei, și făcea numeroase minuni. Astfel, a oprit curgerea unui rîu, după care a poruncit ca rîul să curgă în calea sa, și așa s-a întîmplat. Și-a petrecut toată viața slujindu-l pe Dumnezeu și s-a așezat la dreapta lui după o sută de ani de viață. (C.G.)
Lasă un răspuns