Sfîntul Longhin a trăit pe vremea împăratului Tiberiu. Era originar din părțile Capadociei și slujea în oaste ca sutaș, pe cînd în Palestina cîrmuia Ponțiu Pilat. A fost orînduit, din porunca acestuia, să slujească la Sfintele Patimi și la Răstignirea Domnului Hristos, pentru mîntuirea lumii. El L-a împuns pe Iisus cu sulița în coastă și tot el, cu ostașii lui, a făcut de strajă după îngropare, la mormîntul Domnului, pînă la Înviere. Longhin a fost martor la semnele care au apărut după uciderea lui Hristos, precum cutremurul, schimbarea soarelui în întuneric, strălucirea îngerului Învierii. Toate acestea i-au luminat inima și l-au făcut să mărturisească: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”. Din această cauză, nu a primit banii oferiți de evrei. După cele petrecute, Longhin și-a părăsit slujba și s-a întors în țara sa, Capadocia, unde a propovăduit ca apostol învierea lui Hristos și credința cea nouă.
O veche tradiție spune că Pilat l-a înștiințat pe Tiberiu că Longhin a lăsat dregătoria ostășească și a primit de la Roma scrisoare cu poruncă împărătească pentru uciderea lui Longhin. Pilat a trimis ostași, care i-au tăiat capul lui Longhin și celor doi ostași care aveau aceeași redință ca și el. După ce a fost adus capul tăiat al Sfîntului la Ierusalim, Pilat a dat ordin să fie aruncat în afara cetății.
După mulți ani, unei femei oarbe i-a apărut în vis Sfîntul Longhin care i-a arătat locul unde este îngropat capul său, și a îndemnat-o pe femeie să-l scoată de acolo, vindecîndu-se imediat după aceea. Cînd a văzut că cele visate au fost cu adevărat o minune dumnezeiască, femeia a zidit în Capadocia o biserică în care a așezat moaștele Sfîntului Longhin. (C. Gh.)
Lasă un răspuns