Dr.ing.Florin ACATRINEI
producător pomi altoiţi
www.pomaltoi.ro
Este sfârşit de noiembrie, iar iarna este aproape. Dacă în unele sectoare ale agriculturii, după ce s-a arat câmpul, agricultorilor nu le rămâne decât să aştepte primăvara, în pomicultură este de lucru. Prima grijă a pomicultorilor este ca înainte să îngheţe solul să finalizeze plantările în noile plantaţii, sau completarea golurilor în plantaţiile deja înfiinţate.
Tot până la momentul îngheţului trebuie efectuată fertilizarea de bază, cu îngrăşăminte organice sau îngrăşăminte chimice complex NPK (azot, fosfor, potasiu) cu încorporarea lor în sol. Chiar şi în plantaţiile cu sol înierbat, este recomandat ca sub proiecţia coroanei, sau pe direcţia rândului, îngrăşămintele să fie încorporate în sol. La pomii aflaţi în plină producţie, cu intervalele dintre pomi înierbate, mraniţa bine mărunţită, sau îngrăşămintele chimice complexe, se pot împrăştia pe solul înţelenit. În acest fel, pe timpul iernii odată cu precipitaţiile căzute, îngrăşămintele vor fi mobilizate spre adâncime în zona rădăcinilor active, masa principala a lor situându-se în stratul de sol 18-60cm iar ca întindere depăşeste raza proiecţiei coroanei pe sol, de 1-2 ori. În plantaţiile mai mari, îngrăşămintele pot fi introduse la nivelul rădăcinilor cu ajutorul unor subsoliere cu fertilizator. În acest ultim caz este recomandat ca trcerea cu acest subsolier-fertilizator să se facă pe un interval da şi pe unul nu, deoarece se va produce şi o tăiere a rădăcinilor, care vor fi forţate să regenereze.
La această fertilizare de toamnă, denumită şi fertilizarea de bază, vor trebui administrate şi îngrăşămintele cu microelemente. Astfel în ultimii ani s-a popularizat mult utilizarea în pomicultură a dolomitei. Dolomita are un conţinut ridicat de calciu şi magneziu şi este recomandată a se administra la pomi în această perioadă, contribuind la creşterea rezistenţei la păstrare a merelor şi totodată, alături de celelelte macro şi microelemente fertilizante, are rol în fortificarea pomilor şi creşterea rezistenţei plantelor la atacul bolilor. Apariţia petelor închise la culoare şi înegrirea merelor în depozite este determinată de lipsa calciului în momentul creşterei fructelor, fapt ce a determinat formarea unor celule cu pereţi celulari slabi, care nu rezistă la păstrare şi la atacul putregaiului de depozit. Îngrăşămintele foliare administrate pe timpul creşterei fructelor vin cu un aport de calciu dar administrarea lui în sol prin utilizarea dolomitei este foarte binevenită.
Cantităţile de îngrăşăminte administrate la unitatea de suprafaţă trebuie să fie calculate orientativ la următoarelela doze: îngrăşământul complexe NPK, până la 80-100 g/metrul pătrat; îngrăşămintele organice, până la 8-10 kg/ metrul pătrat. Dacă se administrează împreună, îngrăşământele organice cu cele chimice, dozele se vor reduce proporţional. Dolomita se administrează în doze de până la 300 g/ metrul pătrat. Amendamentele se vor administra acolo unde solurile sunt prea acide sau prea bazice. Stabilirea mai exactă a dozelor de îngrăşăminte şi amendamente se face pe baza analizelor chimice de sol ce pot fi realizate de Oficiul de Studii Pedologice şe Agrochimice din cadrul Direcţiei Agricole Bacău.
Lucrările solului prin care se efectuează şi încorporarea îngrăşămintelor în sol, nu vor depăşi adâncimea de 15-18 cm în zona rădăcinilor active. Acolo unde solul rămâne înierbat, în plantaţiile mici, este recomandat ca frunzele căzute, să fie adunate şi puse la compostat, pentru a se distruge formele de rezistenţă ale unor agenţi patogeni. Fructele căzute pe sol, ca în cazul prunului, unde în interiorul sâmburilor evoluiază periculosul dăunător – Viespea seminţelor de prun, vor fi adunate, arse sau îngropate la 40-50 cm. adâncime.
Tratamentele chimice în această perioadă, până în primăvară la umflatul mugurilor nu se mai efectuează. Dacă totuşi avem atac puternic de păduche lânos, care se observă prin prezenţa unui puf alb pe trunchi, şarpante şi ramuri spre baza coroanei, care le presare rezultă o secreţie sângerie, atunci trebuie găsit urgent un moment, în care temperaturile sunt mai mari de 7-8 grade C. şi efectuat un tratament cu o doză crescută de insecticid (Novadim, Reldan etc).
Tot în această perioadă, în plantaţiile neîmprejmuite, vom proteja pomii împotriva iepurilor, prin învelirea trunchiului şi bazei şarpantelor cu folie neagră, sau alte materiale de protecţie. Plasa de rabiţ, tăiată şi prevăzută cu nişte cârlige de prindere, astfel încât să împrejmuiască trunchiul pomului de jur împrejur şi pe o înălţime de 1 m, este şi ea o bună soluţie, aceasta putând fi refolosită mai mulţi ani.
Trunchiul la cais, piersic, nectarin şi chiar cireş plantat în zona Bacău, va fi protejat de îngheţ, cu materiale izolante pe o înălţime de 80-100 cm. Deasupra zăpezii se înregistrează cele mai scăzute temperaturi pe timpul iernei care pot distruge vasele conducătoare de pe trunchi la acest nivel.
Lasă un răspuns