Dr.ing. Florin ACATRINEI
producător pomi altoiţi
www.pomaltoi.ro
Vă urez un an cu rod bun tuturor cititorilor acestor rânduri, acum, la început de an.
Constat cu satisfacţie că pomicultura prezintă interes pentru tot mai mulţi români şi orice informaţie din acest domeniu este căutată. Poate cu adevărat în acest an guvernanţii noştri vor îndrepta programe de sprijin substanţiale spre pomicultură, până nu este prea târziu. Multe ţări vecine sunt deja cu mulţi ani înaintea noastră în dezvoltarea acestui sector. Au sprijinit din plin activitatea de cercetare pentru realizarea de soiuri noi, tehnologii noi de producţie, mijloace de protecţie fitosanitară, material săditor din verigi biologice superioare, dar şi activitatea de producţie prin sprijinul acordat la înfiinţarea de noi plantaţii de pomi şi arbuşti fructiferi. Pomicultura la noi, ca orice lucru odată abandonat, pentru că efectul abandonării cercetării pomicole şi a producţiei pomicole nu se vede imediat în ochii electoratului, este greu de reabilitat. Dar să vedem în ce va consta Programul de Reconversie a Pomiculturii, care este propus a se lansa în acest an, ce mai poate face pentru a salva acest sector cu impotanţă economică, socială, alimentară, terapeutică şi de ambianţă pentru populaţia acestei ţări. Cel legat de viticultură, care s-a derulat deja, nu a permis decât plantarea de viţe din ţările Uniunii Europene, care au venit cu acte în regulă dar care de multe ori n-a corespuns cu ce era în acte, ca soi şi categorie biologică, ceea ce este foarte grav într-o asemenea investiţie. Suntem în concurenţă directă cu toţi producătorii de fructe din Europa, dar ei sunt deja cu mult înaintea noastră prin sprijinul acordat de stat, prin tehnologiile performante la care au avut acces. Putem lua tehnologiile lor, soiurile lor, atât cât vom putea avea acces, dar acestea ar trebui verificate în condiţiile noastre. Activitatea de cercetare lucrează ca o avangardă. Are la dispoziţie fonduri şi mijloace publice iar rezultatele cercetării trebuie să vină în sprijinul producătorilor pentru dezvoltarea acestui sector şi pentru a face faţă concurenţei, concurenţă care beneficiază de aceste rezultate de cercetare. Putem lua ca exemplu soiurile de nuci aduse din Franţa şi planatate direct de producătorii români, cu bani grei. Cum se comportă ele la ger în condiţiile din Moldova, ce producţii dau comparativ cu soiurile româneşti? Înfiinţăm sute de hectare şi apoi vedem că nu sunt suficient de adaptate? Nu trebuia ca cercetarea pomicolă românească să fi putut anticipa această situaţie, să le aibă pe producţie deja în culturi de concurs şi să dea un răspuns clar, pe baze ştiinţifice? Această situaţie se poate extrapola şi la alte soiuri a altor specii pomicole şi la alte tehnologii de cultură. Speciile pomicole având o perioadă de intrare pe rod după câţiva ani, iar rezultatele trebuie să cuprindă mai mulţi ani de producţie, răspunsul cercetării este de durată, iar a forma echipe de cercetători valabile, după ce acestea au cam dispărut, este o acţiune dificilă. Nu mai departe a prins, şi la noi, ideea de agricultură ecologică, fructe ecologice. Dintre dorinţele multor români de a întreprinde o afacere în ţară, care să meargă şi din care să trăiască, apare şi dorinţa de a face livezi ecologice. La prima impresie mulţi ar crede că plantează pomii şi nu-i tratează cu nimic chimic. Nu este deloc aşa. Producătorii din ţările care au trecut la asemenea sisteme de producţie au alături unităţi de cercetare care vin cu soluţii pentru urmărirea şi ţinerea sub control a bolilor şi dăunătorilor, introduc noi mijloace de combatere biologică. Crede cineva că se pot lua aceste rezultatele de cercetare şi aplica la noi? Chiar dacă le-ar pune la dispoziţie gratuit nu ar folosi prea mult. Altele sunt condiţiile climatice la noi, altă gamă de boli şi dănutori sunt la noi, sau când sunt aceleaşi au cu totul altă evoluţie biologică. Fără o cercetare pomicolă aliniată la toate noutăţile din domeniu, situată aproape de producători, va fi dificilă înfiinţarea de noi plantaţii pomicole competiitive. Acum aproape 20 de ani am cunoscut un expert olandez care a fost seful unui departament de promovare a rezultatelor de cercetare pomicolă în producţie. Rezultatele cercetării erau şi sunt imediat prezentate producătorilor pentru a fi aplicate în producţie. În Ungaria şi Polonia cercetarea a fost sprijinită, a lucrat minuţios iar rezultatele lor se văd în producţie. Să ne mirăm de ce alţii pot mai mult decât noi?
Dar să nu dezarmăm. Trebuie să profităm de orice formă de sprijin oferită pomiculturii, prin fondurile europene, să ne documentăm amănunţit asupra viitoarei afaceri, să ne facem planuri realiste şi vom reuşi. Să nu scăpăm şi acest sector din mână şi să lăsăm o piaţă liberă producătorilor noştri vecini. Avem soluri bune, avem climă favorabilă, avem întreprinzători ambiţioşi şi trebuie să profităm de toate acestea. Chiar dacă nu ne vom duce cu fructe în ţările vecine, măcar să ne acoperim piaţa internă încât să nu poată veni ei peste noi. Avem un avantaj recunoscut pe piaţa românească: fructele româneşti sunt cele mai bune. Aşa că putem profita şi de acest lucru. Succes pomicultorilor români în noul an şi în anii ce vor urma. Avem mult de lucru.
Lasă un răspuns