Pomicultura trece de la pasiune la afacere

Centrul Județean de Consultanță Agricolă Bacău (CJCA) a susținut, în această săptămînă, un regal de întîlniri pentru instruirea pomicultorilor – cu state mai vechi sau mai noi în domeniu – în ceea ce privește plantarea și întreținerea ca la carte a livezilor sau a plantațiilor casnice, tot mai prerzente în ultimul timp pe lîngă noile construcții rezidențiale. Prima întîlnire a speciliștilor a avut loc la Tîrgu Ocna, pe domeniul omului de afaceri Gheorghe Berza – nu mai puțin de șase hectare de teren de toate categoriile, plantat cu cîteva zeci de specii de pomi și arbuști și la Răcăciuni, în prezența unui grup din care nu au lipsit, ca de obicei la asemenea manifestări, oameni de afaceri interesați de potențialul economic al pomiculturii.

Pentru prima dată de cînd urmărim acțiunile de acest gen ale CJCA Bacău – din ultimii trei – patru ani -, specilaiștii au avut în față, mai mult ca oricînd, interesel asistenței pentru latura economică a pasiunii pentru pomicultură. „Dacă pînă acum am școlit efectiv pomicultori de ocazie, în cursurile din cadrul Centrului nostru – ne-a declarat inginerul Florin Acatrinei, șef de serviciu la CJCA Bacău – și dacă la alter ședințe de instruire pentru întreținerea pomilor au participat, de obicei, oameni obișnuiți, acum am avut de a face, dintr-o dată, cu oameni care se interesează de cîștigul pe care îl pot obține dintr-o pasiune onorabilă, deci dintr-un business efectiv”.
La Tîrgu Ocna, omul de afaceri Gheorghe Berza a pus la dispoziție domeniul pe care îl are de mai mulți ani și pe care, în afara construcțiilor pe care le ridică pentru familia sa, a amenajat o adevărată varietate de ferme agricole și zootehnice. Foarte interesant pentru asitența la cursul de plantare și de întreținere a livezilor a fost, în primă instanță, varietatea de specii pe care Gheorghe Berza le-a adunat sau le-a întreținut pe un domeniu compus din foste prorietăți, fiecare cu specificul ei. Am văzut acolo și livezi de pomi – meri, peri, caiși, cireși, peri, vișini, piersici etc, pomi tineri sau deja cu ani buni „în spate”, dar și plantații de nuci, de aluni, de vie sau de arbuști ornamentali, dar și pentru fructe comestibile, ca agrișele, afinele, zmeura sau murele. Șase hectare de teren nu sînt o joacă, dar varietatea terenului le fac interesante, pentru că poți parcurge la pas o livadă, poți trece prin via proaspăt tăiată și legată, poți admira florile de felurite specii în primul stadiu de vegetație de primăvară, dar îți poți arunca fie și numai ochii, de pe stîncile aburcate pe malul drept al Trotușului, ca într-un peisaj din filmele de west-ern. „Am adunat plantă cu plantă – spunea Gheorghe Berza. Iar pe cele deja aflate la o vîrstă le-am găsit aici, dar le-am păstrat. De la un măr, probabil din specia pe care unii o numesc «domnească» am mere care numai două la număr fac kilogramul. Alături, am o pepinieră de nuci, din fructe însămînțate, pentru o mică livadă din această specie. Am aluni crescuți din alune, dar am și plante aduse special și pe care le îngrijesc ca pe ochii din cap. Cum este, de exemplu, zmeurul german sau murul spinos”.

Exemplele stîrnesc ambiții

Lecția de pomicultură a inginerului Florin Acatrinei, doctor în domeniu, a fost, altfel, una normală: cum se plantează, cum se taie pomul, cum se tratează livada cu pesticide și insecticide. La ce spunea specialistul, întrebările de genul „cînd să plantez?”, „cu ce să tratez?” erau deja obișnuite. Un vecin cu domeniul lui Gheorghe Berza, Vasile Cruceanu, om în vîrstă dealtfel, a ținut să-l ia pe inginer și la el acasă, să-i arate pomii pe care nu i-a prea tăiat ca la carte, să afle ce mai poate face. Altul, Iulian Drug, din Onești, are societate, are o mică livadă și teren cu alte culturi. Face, deci, agricultură. „Aș face și mai bine ce fac – spunea proprietarul, dacă aș aplica lucrurile care, iată, numai așa le învăț, dar și dacă aș simți că statul ar avea o strategie, o politică mai așezată, coerentă în agricultură, pentru a ști pentru ce muncesc, pentru ce piață mă pregătesc, pentru ce cheltui și cît pot cîștiga”. Vecinul lui, chiar un cumnat, dealtfel, este Ion Cotrubaș. Are și el livadă de doi ani și vie intensivă. Vrea să mai îndesească plantațiile, dar și să înființeze o stupină. Ce a văzut la Tîrgu Ocna e ca un fel de vis, dar la o parte din ce a văzut s-ar încumeta și pe proprietatea lui din coasta Oneștiului.

b

La numai o aruncătură de băț – peste deal, firește -, în Răcăciuni, specialiștii de la CJCA Bacău, s-au întîlnit, chiar a doua zi, cu un alt grup de pomicultori. Unii, oameni simpli. Alții – pe care îi ghicești din prima – oameni cu ștaif, afaceriști, intertesați de rodul pămîntului. Printre ei, la o simplă lecție de pomicultură, și primarul comunei și viceprimarul – Vasile Ichim și Gheorghe Bîtlă. Stăteau cuminți și ascultau ceea ce li se părea că știau, dar nu chiar așa. „Mulți cred că se pricep să întrețină un pom – le spunea Florin Acatrinei -, dar nu se gîndesc că de la el pot obține mai mult cu un dram de știință, prin a-l îngriji. Mulți taie pomii ca pe gardul viu, pomul cere însă echilibru, așa cum cere și viața omului”. în asistență văd un om în vîrstă. De la început mi s-a părut un veteran de război. într-un fel și era, avea 77 de ani și, tînăr fiind, a și plecat spre front, dar nu l-a mai ajuns. E din Herța, se și vedea pe chip, dar și în buletin, pentru că îl cheamă Dumitru Găină. „Am pomi acasă și am avut și mai mulți – spnea el la instruirea de la Răcăciuni. Nu i-am tăiat așa cum am văzut aici, dar omul cît trăiește învață. Nu mai am puterea de altă dată, dar cu sfatul tot mai pot face cîte ceva”.
La „lecțiile” de pomicultură ale inginerului Florin Acatrinei vin mulți. Cîți și aplică ceea ce învață, nu știm. Dar cei care, la Răcăciuni, se interesau de cît costă înființarea unui hectar de livadă, dacă programul SAPARD îi poate ajuta cu ceva și cum, cred că aveau ceva mai mult în gînd decît a panta cîțiva pomi pe lîngă vilă. Unii au fost prin țări străine. Viceprimarul Gheorghe Bîtlă a ajuns în Italia. A adus documente și fotografii dintr-o fermă pomicolă ținută de un profesor universitar în timpul liber: industrie, nu alta. Vrea să facă și el ceva și a început, între altele, cu plantarea unei coaste de deal, păscută pînă acum de oi. Pune acolo numai nuci, ca la carte. Iar ce va ieși, crede că va uimi o bună parte din lume. Chiar dacă această parte va fi doar din satul lui. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!