Poporul și majoritatea

Ștefan RADU

Politicienii românii sînt izvor continuu de înțelepciune. Ieri, pe la prînz, dl. Emil Boc, luat de valul oratoric antiguvernamental, a emis o frază care – în context sau în afara oricărui context! – este aberantă: „Doar poporul poate opri dictatura majorității!” Nu știu ce conexiuni s-au făcut între sinapsele dlui Boc, însă eu sînt într-o confuzie absolută. De obicei, cînd spui „popor” te gîndești la masele largi ale populației, adică la majoritatea absolută a nației. Atunci ce sens au vorbele liderului (deocamdată) democrat? Despre ce tiranie a majorității vorbește și cum să lupte majoritatea împotriva majorității?! Realitatea politică românească dă ocazii nenumărate pentru a explica o asemenea construcție oratorică. Poate s-a referit omul la majoritatea parlamentară (care exprimă reprezentativitatea pentru majoritatea hotărîtă de electorat) a cărei existență o contestă în fiecare minut. Dl. Boc spune că avem un guvern minoritar, că în Parlament nu se poate constitui o majoritate (nici măcar fragilă), așa că „tirania majorității” este superfluă. Atunci despre ce vorbește?…
Ar mai fi o explicație posibilă: probabil că se referă la majoritatea zdrobitoare care nu s-a prezentat la vot (nici pentru europarlamentare, nici pentru referendum). Dl. Boc se erijează în reprezentantul ofuscat al celor mai puțin de patru milioane de români care au răspuns la chemarea Partidului Democrat și au votat cum le-a spus președintele. Dacă refuzul de a mai participa la circul politic românesc este o formă de „tiranie a majorității”, atunci – paradoxal! – avem de-a face cu o manifestare a democrației. Dl. Boc trebuie să afle că „democrație” înseamnă „puterea poporului”. „Tirania” este similară cu formele de dictatură în care o minoritate (chiar și de 3,8 milioane…) își asumă dreptul de a legifera în numele majorității (de aproximativ 14 milioane). „Poporul” este chiar „majoritatea”. Plăcut sau neplăcut pentru unii și alții, votul poporului este expresia democrației active. Iar a vota înseamnă a alege din trei variante: „pentru”, „împotrivă” și „abținere”. Cum la referendum nu erau decît primele două opțiuni, poporul a înțeles că a treia echivalează cu a nu vota. Nu este vina electoratului că s-a încercat manipularea acestuia într-un mod atît de străveziu și enervant.
Vorbele dlui Emil Boc mi-au reamintit de noțiunile vehiculate în epoca socialistă. N-aș vrea să cred că domnia sa încearcă să provoace o luptă între „tirania majorității” și „dictatura poporului”. Ar însemna că după 18 ani de la Revoluție ne întoarcem în timpurile cele mai crunte ale stalinismului din anii ’50. Deja mă înfior cînd aud că într-o polemică legislativă intervin aprecieri la adresa nevestelor sau amenințări referitoare la locul de muncă al celor implicați. încă puțin și ne va fi teamă să spunem și anecdote cu aleșii noștri. Unii am trăit asemenea vremuri și vă spun că nu este imposibil ca istoria să se repete, pe noile baze doctrinare capitalisto-democrate. Parlament nu se poate constitui o majoritate (n

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!