Poreclele părinților împiedică urmașii să obțină un loc de veci

• pentru a obține gratuit un loc de veci, urmașii persoanelor persecutate pe vremuri din motive etnice trebuie să arate care le erau poreclele în timpul războiului

Elena Munteanu și Elena Teslea din Tîrgu Ocna erau, pînă în urmă cu cîțiva ani, una și aceeași persoană, ultimul nume provenind dintr-o poreclă dobîndită în copilărie de părinții acesteia și care a fost utilizată inclusiv la diplomele obținute de aceasta pe durata studiilor școlare. Femeia fusese refugiată. Cînd a fost strămutată, a rămas și cu numele real, dar și cu porecla, care i-a devenit al doilea nume din acte. Problemele au apărut cînd femeia a depus la Casa Județeană de Pensii din Bacău dosarul de recunoaștere a unor drepturi acordate persoanelor persecutate din motive entice, în perioada 1940-1945, așa cum permite Legea 189/2000. Pentru a beneficia de acestea, Elena Munteanu a trebuit să întocmească un dosar prin care urma să dovedească că ambele nume îi aparțin. Declarațiile martorilor nu au fost suficiente pentru lămurirea situației, astfel încît femeia a fost nevoită să scotocească în noianul de acte din arhive pentru a găsi un document care să ateste faptul că, pe parcursul vieții, aceasta a purtat două nume. Situația s-a rezolvat în cele din urmă, după ce și-a găsit un document școlar cu fotografie.

Conform afirmațiilor președintei comisiei de aplicare a legii, Mihaela Badeoan, în județul Bacău au fost înregistrate 913 dosare cu probleme de acest gen, dintre care 880 au fost soluționate pînă în prezent. Restul, 33 la număr, au fost incomplete, iar petiționarii nu pot beneficia de drepturile stipulate în lege. „Noi am trimis foștilor refugiați mai multe citații, menționînd documentele care lipsesc, dar deși marea majoritate locuiesc în Onești și le-ar fi comod un drum la Bacău, aceștia au refuzat completarea dosarelor”, ne-a declarat președinta comisiei.

Persoanele care beneficiază de aceste drepturi au fost strămutate din Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței, nordul Ardealului (fostul județ Trei Scaune) și Cadrilater, fiind nevoite să-și abandoneze gospodăriile și toate bunurile și să se refugieze în zone românești mai sigure. Conform art. 5 din Legea 189/2000, beneficiarii primesc un loc de veci gratuit, o indemnizație de 300.000 lei lunar pentru fiecare an de refugiu, gratuități la abonamentul telefonic, radio-tv, transport urban și pe calea ferată, precum și un bilet de odihnă într-o stațiune turistică anual. (Olimpia FILIP)