PORTRET Un călător visător pe aripi de zbor

Reuniune cu semnificații aparte, astăzi, a celor ce fac parte din filiala băcăuană a Asociației Române pentru Propaganda și Istoria Aviației: foștii colegi de muncă și de aspirații – cadre militare active și în rezervă – ai comandorului în rezervă Gheorghe Moraru, pilot, instructor de zbor și comandant de unitate, îi vor omagia personalitatea la împlinirea vîrstei de 79 de ani. Un gest venit din recunoașterea meritelor unei vieți exemplare consacrată aripilor românești și unei profesii a cutezanței de a cuceri și a fi stăpînul înălțimilor…

în cele peste 7.000 de ore de zbor înscrise în palmaresul său profesional, a pilotat aproape toate tipurile de aparate de zbor care au existat, ori încă mai există, în România.

A fost, după propria-i mărturisire, „un călător visător pe aripi de zbor”, un globe-trotter pe cărările văzduhului – spre a parafraza titlul unei cărți despre aviatorii români care au luptat pe fronturile celui de-al doilea război mondial, scrisă de un băcăuan.

Cînd scriu aceste rînduri îmi amintesc spusele unui Icar al aviației

noastre, dar și poet al înălțimilor: „Iar aceștia, care am lovit aerul cu primele bătăi de aripi, ne măgulim cu gîndul că am aspirat, am îndrăznit și că, deodată cu perfecțiunea sufletului omenesc, strănepoții noștri ne vor trimite, prin Parnasul înălțimilor, gratitudinea lor pentru sărmanele, dar eroicele noastre străduințe”.

Unul dintre acești cutezători ai aviației noastre este și comandorul în rezervă Gheorghe Moraru. Viața sa este plină de experiențe și de trăiri intense, evenimente care au situat-o între aventură și dăruire totală, între plonjări în adîncuri și salturi spectaculoase în înalturile astrale. În anii în care încă nu se estompaseră ororile marii conflagrații mondiale, tînărul Gheorghe Moraru se angajează fără echivoc pe cărările nevăzute ale cerului. În cariera sa de pilot militar a acumulat peste 7.000 ore de zbor; un record greu de egalat. Acum, imposibil. Aproape un an de zile petrecut, zi și noapte, în aer. A început zborul în 1948 pe avioane care acum ni se par ciudățenii, iar copiii noștri cu greu pot fi convinși că acestea chiar zburau: Fleet F-10G, Nardi FN-305, IAR-80, avion pe care, de altfel, tînărul pilot a și fost brevetat în 1949.

Un moment deosebit de important în evoluția aviației noastre militare a fost intrarea în dotare, în anul 1952, a avioanelor reactive MIG-15, moment ce se reflectă și în evoluția carierei pilotului Gheorghe Moraru, care începe să zboare pe acest tip de avion în 1952, la Caracal.

Așa după cum se întîmplă de multe ori în viața de zi cu zi, comandanții săi au considerat, în 1970, că deja este prea obișnuit cu „drogul” zborului pe MIG-15, așa că au hotărît că cele peste 6.500 de ore de zbor îl recomandă să devină primul comandant al Centrului de Instrucție Aviatică Bacău, funcție în care trebuia să devină expert în exploatarea avionului supersonic MIG-21, care nu de mult intrase în exploatare și în România. Se vede nevoit să facă față unor sarcini și misiuni deosebit de importante: asigurarea trecerii pe avioanele MIG-15 și MIG-21 a tinerilor absolvenți ai Școlii de Aviație „Aurel Vlaicu”, pregătirea de piloți instructori de zbor, asigurarea pregătirii cadrelor din Aviația Militară pentru diferite funcții și specialități, perfecționarea pregătirii de luptă și ca instructori a propriilor piloți.

Experiența de zbor, modul uman de a rezolva problemele celor din subordine, și mai ales capacitatea de a pregăti personalul navigant în condițiile impuse de evenimentele din 1968 au determinat, fapt nemaiîntîlnit pînă atunci, și nici după, menținerea sa ca pilot activ pe avion supersonic pînă în 1972, la vîrsta de 52 de ani!

Și acum, la frumoasa și respectabila vîrstă de 79 de ani, ne uimește cu modestia și demnitatea sa. Așa se face că avem onoarea să fie lîngă noi, ca vicepreședinte al filialei APRIA Bacău, asociație ce are ca scop studiul și propaganda istoriei aeronauticii. Deși, datorită vîrstei, a trebuit să renunțe la „drogul” zborului, sufletul i-a rămas alături de cei care iubesc aviația și dorește, ca un om generos cum îl cunoaștem, ca și copiii noștri să guste din ceea ce înseamnă pasiunea zborului. (comandor de aviație (r) Mina HURDUGAN)