Potăi turbate

Ștefan RADU

Discutam, deunăzi, cu un coleg din presa locală și ne minunam de cîte poți vedea, auzi sau citi în mass-media românească. Norocul cititorilor este că salariile sînt penibil de mici și – astfel – oamenii nu-și permit să cumpere, de la chioșc, decît una sau cel mult două publicații. Dacă s-ar face o lectură comparativă, bietul consumator de informație cotidiană ar fi într-o confuzie absolută. Același eveniment este prezentat diferit, din perspective nebănuite, în funcție de interesele patronilor de redacții sau de pregătirea profesională a semnatarilor. în acest ultim caz nici nu trebuie să te mai enervezi: cînd un individ care s-a plictisit de școală imediat ce i-au răsărit primele tuleie pe sub nas își dă cu părerea despre fenomene economice sau strategii politice nu poți să-i ceri mai mult decît îi sînt în stare neuronii. A ajuns – bietul de el! – șef pe la ziar sau televiziune pentru că se-nțelege bine cu patronul. Este tipul de așa-zis ziarist care nu tresare atunci cînd proprietarul gazetei își declară public satifacția că angajații îl pupă în părțile dorsale cu fiecare articol publicat. N-am auzit – într-o asemenea situație – de vreo demisie de onoare sau de vreun gest de revoltă profesională. Fiecare și-a luat tainul și a continuat să execute (ordinarele!) ordine ale șefilor de conjunctură.
Din păcate, printre „profesioniștii nevertebrați” există și indivizi inteligenți, cu fler jurnalistic. Ei sînt cei mai periculoși deoarece în vîrful condeiului lor minciuna capătă aparență de adevăr. Pervertesc realitatea, scot în evidență doar elementele care sînt pe placul celor ce îi plătesc și „uită” dovezile neplăcute pentru cei sub comanda cărora lucrează. Ăștia sînt genul de potăi viclene care schimbă stăpînul precum geambașii caii, importantă fiind doar suma pentru care se vînd. Cu ani în urmă, invitat fiind la o oră de dirigenție într-un liceu băcăuan, o adolescentă a întrebat cît de morală este profesia de jurnalist. Intervenția ei mi-a dovedit – încă o dată! – că sînt mult mai inteligenți cititorii decît cei care se chinuie să-i mintă pe bani. Cînd un patron din presa română abia scăpat (temporar) de cătușe se simte amenințat de noi dezvăluiri despre ilegalitățile comise în ultimii cinci ani (măcar!), sar ca arși mercenarii scrisului, turbați în nimicnicia lor, care amenință, jignesc, mint și vînd publicului informații confecționate „la minut”. Mă uit – din cînd în cînd – la un post național de televiziune și constat că o armată de tineri deștepți, dar fără principii, atacă Președinția și Guvernul pe cele mai penibile și nesemnificative teme. Sînt alăturate comentarii despre fraudele unor agenți de cartier cu imagini ale ministrului aflat în cine știe ce colț al lumii, de parcă ministrul ar bate cetățenii pe stradă. Și acesta este un exemplu mărunt… în presa scrisă, manipulările sînt de-a dreptul grosolane. Ne amintim că în momentul inundațiilor, de vină pentru dezastru, în viziunea unor reporteri, erau cei de la putere, descriși ca inși incapabili să gestioneze o criză. Cînd s-au luat la bani mărunți cauzele și responsabilitățile, singurul condamnabil a rămas Dumnezeu, pentru că a lăsat… robinetul deschis (ciudată metaforă, în context, folosită de unii doar pentru a da culoare textelor comandate). Orice referire la administrațiile anterioare a fost etichetată drept atac politic nejustificat. Oare?! Lucrările oferite fără licitații, împroprietăririle pe terenuri cu obiective de interes public, comisioanele care au diminuat bugetele unor proiecte importante și alte matrapazlîcuri de partid și de stat sînt ascunse cu bună știință sub un maldăr de informații fabricate după un tipic mafiot. Nici nu mai are rost să ne mirăm că scad tirajele cotidianelor de parcă s-ar depopula România și n-ar mai exista cititori de ziare! Neîncrederea oamenilor în informațiile pe care le cumpără cu bună credință tinde să atingă un prag critic după care nu știu dacă breasla noastră, a ziariștilor, se va mai putea salva. Pentru că – în ciuda baronilor de tot felul – doar încrederea publicului reprezintă cheia meseriei noastre, nu banii dubioși ai unor patroni de conjunctură din presa actuală.din perspective nebănuite, în f

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!