• podurilor CFR care nu au mai fost decolmatate de ani de zile au cauzat inundațiile • pompierii și jandarmii au ajutat sinistrații să-și mai recupereze din bunuri • autoritățile nu au trimis nici măcar un bidon cu apă, deși 30 de fîntîni au fost colmatate • primăria din localitate încearcă să mute peste 5.000 de metri cubi de piatră și resturi de viitură doar cu un excavator mic și cu un buldozer • oamenii nu vor ajutoare, ci vor să li se refacă barajul rupt de ape
Căldura sufocantă te moleșește în mașină. Nu avem chef de vorbă. O stare de somnolență pune stăpînire încet, încet pe noi. Doar șoferul mai mestecă suldame mărunte printre buze, cînd vreun conducător auto mai zănatic îl determină să pună frînă brusc. Nici măcar apropierea muntelui cu aerul curat și răcoros nu ne înviorează. Ne îndreptăm către primăria Brusturoasa. Starea de apatie este întreruptă brusc de două autocamioane, care fac un zgomot asurzitor. O autospecială de la pompieri și un camion de la jandarmi sînt trase pe dreapta. Din mașina pompierilor ies întinse niște furtune peste cîmp și ajung undeva în casa unui om. Oprim mașina, nedumeriți. Înțelegem după ce coborîm din mașină. Se scote apa din casa lui Vasile David. La o privire mai atentă, se văd urmele viiturii pe garduri. „Apa a fost mai înaltă de un metru jumătate”, spune unul dintre noi. „Era de aproape doi metri, că-mi trecea de gît. Să fi văzut ce-a fost aici sîmbătă! Era un tunet neîntrerupt,cînd a venit apa. Te rupea zgomotul, nu alta”, spune un bărbat din spatele nostru.
Casa lui Vasile David rînjește hidos către trecători. Nu mai are ferestre și nici uși. Din stradă se văd trebăluind înăuntru, pompierii. Au terminat de scos apa din ceea ce înainte se numea casă. Unul dintre pompieri se uită sumbru către temelie. Vasile David îi vede privirea și lacrimile îi mustesc în ochi. „S-a înmuiat talpa casei. De atîtea zile de cînd stau cu apa aici! Nu aveam unde s-o arunc pentru că intra înapoi în casă. Nu are unde se scurge, că sînt pe teren plat. Trebuie să aștept să intre în pămînt. Noroc de pompieri că au venit și au pompat-o în canal”, spune resemnat David. Casă după casă poartă amprenta potopului care a trecut la sfîrșitul săptămînii pe aici. Covoare întinse pe garduri, corpuri de mobilă pline de noroi scoase de prin odăi, o bucată de pîine albă și curată care contrastează dureros cu bucata de țol mustind de mîl pe care a fost pusă. Un bărbat cu pantalonii suflecați pînă peste genunchi, plin de noroi pînă în albul ochilor, ne invită cu un semn să-i intrăm în casă. Ne afundăm în mîlul moale, pînă peste glezne. Nu ne mai ferim, pentru că nu are rost. „S-a întunecat deodată pămîntul și a început să plouă. Nu prea tare. Peste vreo trei sferturi de oră, s-a pornit potopul. S-au strîns apele din munte și au luat-o la vale. Cînd au rupt barajul, în cîteva minute, apa mi-a ajuns la brîu. Am luat copii și ne-am urcat în pod. De acolo am strigat la oameni să nu ne lase. A venit primarul cu o plută și ne-a tras cu funiile pe toți patru”, spune, cu ochii bulbucați de nesomn, Lucian Iosif. Peste drum, soția lui spală în pîrîu niște haine năclăite de mîl. „N-am ce să fac doamnă, nu am alte haine. Și nici pomană nu aștept de la nimeni. Să vie să facă albia pîrîului. Atîta cerem”, spune îndîrjit femeia, în timp ce clătește de noroi o pereche de pantaloni.
„Cînd s-a rupt barajul, nu am mai avut ce face. Eu am apucat să ies cu femeia și copii în drum. Am rămas doar cu hainele de pe noi. Și nici nu avem unde dormi. Că mai sînt și de ăștia care se bucură și la ce ne-a mai rămas de la ape. Acu’, mă duc să cumpăr o sticlă de apă minerală de la bufet”, spune și Ionel Covaci. Ne arătăm surprinderea că nu au primit apă minerală. „Ce apă minerală, doamnă? Uite aici, ce mi-au dat! Clor, să dezinfectez”, spune omul, și ne arată o găleată roșie, de plastic, fără torți, în care era var cloros cît ai lua în căușul palmei. Ne uităm buimaci la tonele de apă și mîl din jur. Nu întelegem rostul celor cîteva zeci de grame de clor. „Cică să dau pe la veceu. Care?, că mi l-a inundat apa. Trebuie să sap altul”, spune placid bărbatul în timp ce se îndrepta către poartă.
40 de ani de muncă duși pe apa Sîmbetei în cîteva clipe
Peste vreo o sută de metri, la o răspîntie de drumuri parcă s-a dărîmt muntele și cineva a clădit aiurea, copilărește, o movilă de pietroaie fără nici o noimă, peste acareturi și case. Din peretele unui grajd se ițește victorioasă o stîncă. Scena pare desprinsă dintr-un film. Cîțiva metri mai sus, o magazie mai mărișoară, din care nu a mai rămas deasupra pietrelor cărate de ape decît acoperișul. Lîngă grajdul care se mai ținea doar în cîteva bîrne este o altă casă, bătrînească, aproape acoperită de pietre. În spate chiar au ajuns pe acoperiș. „De unde au venit, Doamne? Cum de-a putut aduce un pîrîu atît de mic, atîta amar de piatră? 40 de ani de muncă s-au dus pe apa sîmbetei. Ce mai pot face eu, la 65 de ani? Iar moșul meu este și surd și bolnav. La cei 72 de ani ai lui, în loc să se pregătească de înmormîntare, trebuie să-și facă adăpost deasupra capului, ca la tinerețe”, bocește aproape fără lacrimi Paraschiva Atomulesei. Ieșim din casă și privim către munte, de acolo de unde au fost aduse tonele de piatră și mîl.
Matca pîrîiului care a fost străjuit mai an cu diguri înalte nu se mai deosebește. Apa a rupt zăgazurile și a măturat totul în cale. Cine nu cunoaște zona, nu are de unde să știe că pe acolo era și un drum și grădina Paraschvei. „A fost dezastru aici. Și totul din cauza podurilor peste care trec liniile ferate. Nu le-au decolmatat de ani de zile. Eu țin minte cînd eram mic, trecem cu bunicul cu căruța plină cu fîn pe sub podurile astea. Și acum, nu au nici măcar un metru adîncime. Apa nu a putut să mai treacă de ele și s-a revărsat în gospodăriile oamenilor. Nimic nu s-ar fi întîmplat dacă apa avea pe unde să se scurgă în Trotuș. Tot din cauza lor s-a întîmplat la fel și anul trecut. Și atunci, nici măcar nu au venit să vadă dacă mai pot circula trenurile pe aici”, spune Sorin Antonoaie, unul dintre consilierii locali pe care îl găsim printre tonele de piatră.
Dintr-o casă iese un bărbat cu o cămașă cu mînecă scurtă, însoțit de un grup de jandarmi. Le dă indicații și apoi pleacă cu ei înspre un val mare de cherestea amestecată cu noroi, care se oprise undeva printre niște copaci. „Vă rog să scoateți de acolo scîndura și s-o aduceți înapoi. E-a amărîților aștia de bătrîni pe care i-am căutat sîmbătă pe sub ape”, spune bărbatul, arătînd spre casa Atomuleștilor. Ne observă și se întorce către noi întrebînd cu ce ne poate ajuta. Înțelegem că-i primarul și îl rugăm să ne ducă la barajul rupt. Urcăm printre bucățile de stîncă pisate de furia apelor. Sus, la vreo 200 de metri, se zărește scheletul a ceea ce a fost un baraj. „Au venit apele mari din munte și l-au rupt. Au rămas izolate șase familii aici. Nu-și mai pot scoate animalele și nu mai pot ieși cu căruța de cînd s-a rupt barajul. Cînd a fost construit, prin 1977, a fost poiectat cu încă două baraje mai mici în aval, care să preia din puterea apei. Nu s-au mai construit, și nici canalizare către Trotuș nu s-a făcut, deși era în plan. Noroc că noua albie care s-a format după ce s-a rupt barajul și-a croit un cot care a mai diminuat din forță, altfel, dacă viitura se ducea drept în jos, acum era cîmpie goală în toată partea asta de sat și ne-am fi jelit morții la ora asta”, spune primarul Todirel Drumea.
Ne interesăm de ajutoarele pe care le-a primit de la autoritățile județene. „N-am primit nimic. A fost doar domnul prefect duminică dimineața aici și a dat telefoane pe la societățile care ne pot ajuta cu utilaje. Au fost și cei de la Protecția Civilă. Iar astăzi au mai venit cei de la Drumurile Naționale. De la Consiliul Județean nu a venit nimeni. Știți, eu nu sînt de la PSD”, ne spune primarul aproape scuzîndu-se. Îl întrebăm ce legătură are dezastrul care s-a produs cu culoarea politică. „Păi nu vedeți cu ce-mi fac treaba? Am un escavator cu cupă mică și un buldozer cu care încerc să car aproape 5.000 de metri cubi de piatră din grădina bărînilor Atomulesei și să refac drumul. Poate că în după-amiaza asta să mai primesc un escavator cu cupă mare de la Petrol și vreo trei camioane de la Direcția Silvică Bacău pentru transportul pietrei”, ne mai spune Drumea.
Sîntem curioși, cam cîtă piatră poate căra un camion. „Cam șapte metri cubi poate încărca o dată”, ne lămurește primarul. La un calcul scurt asta ar însemna vreo 800 de camioane încărcate cu piatră. Revenim la podurile CFR-ului. „Am făcut o mulțime de adrese la ei, să vină să-și decolmateze albiile de sub poduri. Nu au făcut-o nici anul trecut, nici anul ăsta. Ieri, au venit vreo 12 muncitori. Doi dintre ei au scărpinat șinele de noroi, restul au stat și s-au uitat la ei și apoi, pe seară au plecat. Nu-i interesează. Iar noi nu avem putere financiară să întreținem și CFR-ul”, a mai spus primarul. Cînd ne îndreptam spre mașină, se aude de undeva dintr-o casă o voce de bărbat care-l întreabă pe primar dacă are timp să mai intre și pe la el. „A căzut năpasta numai peste nevoiași. M-a strigat Vasile David. Vai de capul lui. Toată averea se rezuma la bordeiul acela în care stau trei familii și la doi purcei. Cînd au venit apele peste ei, s-au urcat în pod, cu tot cu purcei. I-am luat de acolo cu plutele și i-am dus la vecini. Femeia lui are un copil care nu are mai mult de opt luni și-i dădea un biberon în care nu era decît apă. Le mai duc oamenii de mîncare, pentru că ei nu au mai rămas cu nimic. Și cu toate astea, nimeni nu vrea ajutoare. Să se canalizeze totul către utilaje pentru regularizarea albiei rîului și pentru cele două baraje. Nu vrem nimic altceva, pentru că la anul sau la următoarea ploaie va fi mai rău”, mai spune Drumea.
Înainte să ne urcăm în mașină apucăm să auzim rezultatul unei zile de muncă a pompierilor. „Am decolmatat în total 18 fîntîni. Se poate bea apă din cîteva din ele, pentru că le-au făcut analize. Ne întorcem la bază”, raporta la telefon un subofițer către superiorii săi. Ne urcăm repede în mașină. Stropi mari de ploaie începuseră să picure grei din norii negri adunați peste sat. (Mirela ROMANEȚ)
pe raster:
Inspectorii sanitari țin sub observație fîntînile inundate de la Brusturoasa
Apele care au acoperit mai multe zeci de gospodării din comuna Brusturoasa i-au scos pe teren și pe inspectorii Direcției de Sănătate Publică (DSP). Echipe ale acestei instituții au mers ieri în această localitate și au prelevat probe din toate fîntînile pe care sătenii le folosesc în mod curent pentru apă de băut. Pentru că au fost inundate 30 de fîntîni, inspectorii sanitari trebuie să identifice toate puțurile a căror apă mai este potabilă. „Au fost împărțite substanțe dezinfectante pentru fîntînile inundate, iar sătenii au fost instruiți încă o dată despre felul în care se face igienizarea unui puț în astfel de cazuri. Se prelevează și probe de apă din celelalte fîntîni din localitate pentru a identifica exact unde mai este apă bună de băut. Cadrele medicale vor număra și persoanele sinistrate care prezintă risc de îmbolnăvire de febră tifoidă sau boală diareică acută. Pentru febra tifoidă, sătenii vor fi vaccinați gratuit”, ne-a declarat doctorița Angela Aflorei, director adjunct DSP.
Riscul îmbolnăvirilor este însă foarte mic, deoarece anul trecut au fost inundate cam acealeași gospodării, iar persoanele sinistrate au fost și atunci vaccinate. Totuși medicii nu privesc lucrurile prea ușor. Apele au inundat 40 de latrine și mai multe grajduri, iar acestea reprezintă un factor de risc considerabil. Primele persoane care vor fi trecute pe lista vaccinării împotriva febrei tifoide sînt sătenii care au scos apa din grajduri. (C. D.)
pe un alt raster:
Dezastrul de la Brusturoasa putea fi evitat
În urmă cu mai bine de două săptămîni, Prefectura Bacău și Serviciul de Gospodărire a Apelor (SGA) au trimis avertizări de vreme rea către toate primăriile din județ. „Am avertizat toți primarii că sînt răspunzători de starea de salubritate a localităților și că, printre altele, trebuie să se îngrijească de curățirea albiilor rîurilor și a șanțurilor de pe raza localității. Aceste lucrări nu au fost făcute, iar din punctul meu de vedere primarul din Brusturoasa poartă o mare responsabilitate pentru dezastrul petrecut acum cîteva zile”, susține Ionuț Maftei, directorul SGA Bacău. El a precizat că va cere sprijinul Ministerului Mediului pentru a găsi o modalitate de a forța autoritățile locale să se îngrijească mai mult de salubrizarea localităților. Localitatea Brsuturoasa nu este, însă, singura din județ care prezintă un risc mare de producere a calamităților. Anul trecut au fost măturate de furia apelor hectare întregi de terenuri din Luizi Călugăra, Racova, Buhoci sau Slănic Moldova. Dezastrul de anul trecut s-ar putea repeta în aceste localități și acum, fiindcă în aceste localități au fost luate puține măsuri de preîntîmpinare a acestor incidente. „Din păcate, legislația actuală nu ne permite să luăm măsuri mai drastice cu cei care se fac direct răspunzători de producerea unor astfel de calamități”, mai spune Ionuț Maftei. (E.S.)
Lasă un răspuns