Povestea celui mai bătrîn preot băcăuan

Locuiește într-o casa aflată în imediata apropiere a sălii de spectacole „Ateneu” a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău. Ajuns la o vîrstă la care oamenilor nu le rămîne nimic mai folositor decît gîndul la Dumnezeu, preotul Constantin Mardare își petrece viața în rugăciune, gîndindu-se la cei dragi ai săi care s-au mutat la cele veșnice. Cîteodată, în ciuda bătrîneții și a bolilor, îl poți vedea pe stradă, mergînd cu pași mărunți, dar păstrîndu-și alura unui slujitor al Domnului, cum mai vine la biserica „Precista”, în care a slujit vreme de decenii. Vocea nu-i mai este atît de răsunătoare ca-n anii din urmă, însă calmul și blîndețea pe care le-a arătat de-a lungul timpului în relațiile cu oamenii s-au păstrat intacte.

Preotul Constantin Mardare este băcăuan. S-a născut la puțin timp după finele Primului război mondial, la 11 februarie 1922, în satul Șerbești, într-o familie numerosă, așa cum erau mai toate casele creștinilor moldoveni din acele vremuri. A fost al doilea din cei nouă copii ai unui agricultor. Așa cum avea să ne mărturisească, încă de la vîrsta cînd a început să dezlege tainele buchiilor, s-a simțit atras de biserică, fapt datorat în mare măsură preotului satului. „Țineam mult la preotul nostru, pe care îl chema Gheorghe Crețu. Mă duceam în fiecare zi de sărbătoare, înainte de începutul slujbii, și îl ajutam să tragă clopotele. âmi plăcea să bat și toaca. Apoi, cu timpul, a început să-mi placă și cîntarea bisericească. M-am atașat de dascălii care dădeau răspunsurile de la strană”, aveam să aflăm de la părintele Mardare. După ce a terminat școala primară, la îndemnul preotului Crețu, fără a neglija acceptul tatălui său, tînărul Constantin a fost trimis să studieze la Seminarul Teologic din Roman, pe care l-a absolvit după opt ani de studiu intens, între anii 1934-1942. A fost o perioadă dificilă, dacă ar fi să ne gîndim la faptul că viața unui tînăr se definea prin seriozitate și muncă. „Pe atunci, studiile teologice seminariale se făceau pe durata a opt ani. Pentru un tînăr, nu era deloc ușor. Condițiile de viață erau foarte severe. Aveam interdicții cu privire la părăsirea incintei școlare. Nu ieșeam decît o singură zi pe săptămînă, duminica”, a povestit preotul Mardare. în ciuda dificultăților, dorrnic să calce pe urmele preotului din sat, Constantin și-a continuat drumul spre întîlnirea cu Dumnezeu. Au urmat doi ani de studii superioare la Facultatea de Teologie din Chișinău, între 1942-1943. „Din cauza ocupării orașului de către trupele rusești, facultatea a fost nevoită să se mute la Suceava”, continuă preotul. însă nici măcar vremurile vitrege nu l-au împiedicat să-și urmeze destinul, așa că a absolvit Facultatea de Teologie în anul 1946. Pînă atunci, la vîrsta de 21 de ani, în anul 1943, Constantin Mardare a fost hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Bălan de la Sibiu, unul dintre cei mai erudiți ierarhi ai acelor timpuri. „Am slujit în calitate de diacon timp de 13 ani, mai precis pînă în anul 1957, cînd Episcopul Teofil Herineanu a intervenit la Departamentul de Culte. Atunci am fost hirotonit preot la biserica «Sfînta Treime» din Bacău (biserica aflată în incinta cimitirului Central)”, își amintește preotul Mardare. Nu i-a fost dat să oficieze slujbe prea multe acolo. După cinci ani, a fost mutat, în anul 1962, la ctitoria lui Alexăndrel Vodă din inima Bacăului, biserica „Precista”, unde mai slujește, în calitate de preot pensionar, și în prezent. ervenit la Departamentul de Culte. Atunci am fost hirotonit preot la biserica «Sfînta Treime» din Bacău (biserica aflată

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!