Povești care se sting odată cu preotul

Fără nici o exagerare, viața unui preot poate fi comparată cu o arhivă. Și nu una oarecare, ci una a sufletelor. Iar cînd vine vorba de cel mai vîrstnic preot băcăuan, un om la urechea căruia au ajuns cuvinte, fapte și experiențe de viață dintre cele mai variate, această arhivă de suflete nu mai poate fi redată în cuvinte. Așa se face că, multe din cele ajunse în urechile preotului se sting o dată cu acesta, chiar dacă unii ar da orice pentru a-l provoca să facă destăinuiri miraculoase. Și așa, preotul, asemeni unei persoane publice, este cunoscut de toți, admirat de unii, hulit de alții. Preotul Constantin Mardare este cunoscut de foarte mulți băcăuani. Pensionar, ajuns la venerabila vîrstă de 83 de ani, își continuă cu aceeași perseverență și har slujirea pentru care s-a pregătit în urmă cu 62 de ani. Vine și oficiază slujbe religioase la biserica Precista din Bacău, este oprit de oameni pe stradă, discută cu ei, rostește rugăciuni de dezlegare cu puterea ce i s-a dat de Sus, iar cînd totul se sfîrșește la biserică, se întoarce acasă.
Merge liniștit, fără a se grăbi, avînd parcă simțămîntul inutilității grabei în această viață. Soția i-a murit în urmă cu zece ani și, de atunci, zilnic, părintele își face timp pentru a ajunge la cimitir și a depune o floare la mormîntul ei. datorat în mare măsură preotului satului. „Țineam mult la preotul no

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!