Praf în ochi cu efect calmant

Claudiu BOANGIU

Presa-i vinovată! Și de ce n-ar fi, mă rog?! Ce vină au părinții sau profesorii că odraslele se înjunghie, cer taxă de protecție, se bat, iau droguri, ridică pumnul asupra dascălilor, fumează în closet, beau în fața școlii, își violează colegele prin cămine mixte, se prostituează, afișează materiale pornografice pe Internet, înjură birjărește (ce-i ăla?), o pun de-un sex în grup și cîte altele, că mi-au demonstrat dumnealor, să le spun elevii?, că am îmbătrînit și stau prost la capitolul imaginație. S-au găsit niște meșteri într-ale vorbelor goale, de la vîrful Ministerului Educației, să acuze presa că e vinovată de toate astea, pentru că relatează ceea ce ei nu pot să stăpînească. Mai nou, boala s-a luat și la județ. De parcă haimanalele vin la ședințele de noastre de redacție și stabilim împreună ce tîmpenie să mai facă, pentru a avea și noi despre ce scrie. Culmea este că, în loc să caute soluții, unii dintre dascăli caută argumente care să justifice – și să facă astfel suportabil – comportamentul hahalerelor pe care, zice titulatura ministerului, le educă. Presa-i vinovată! Atunci îmi propun să-i tratez pe dascăli ca pe… alegeți voi varianta care vă convine, că mi-or găsi și mie niscai scuze pentru asta. în loc să afle de unde derivă atitudinile și ce determină comportamentul loazelor, ca să ia măsuri, educatorii (sună bine, nu?) și părinții așteaptă minuni dumnezeiești. Dar, se știe din bătrîni, Ăl de sus dă, da’ nu bagă și în traistă.

Cum să-i explici tu, director de școală sau inspector, ziaristului siderat că de vină pentru comportamentul cîș al elevilor este faptul că tăticu are gipan, iar domn’ profesor vine pe jos la școală? Sau că ăi de sînt într-a XI-a sau a XII-a pot bea liniștiți o bere și-o țuică în fața școlii. De ce? Deoarece pentru ei învățămîntul nu mai este obligatoriu, așa că măsurile sînt (era să spun mai puțin severe!) să zicem altele, dar pe care nu poți să le și enumeri. De ce? Că n-ai de unde să le scoți, domnule director! Există psihologi angajați în școli. Consilieri se numesc. Consilierii cui? Sau, dacă își fac treaba, de ce nu sînt băgați în seamă? Am urmărit cum directorul unei școli din Onești, care vorbea despre unitatea de învățămînt de unde își ia salariul, folosind obsesiv sintagma „școal mea”, îi explica unei colege că, dacă patru elevi dintr-a șasea au înjurat-o pe profesoara de desen, nu este așa de grav. Bine că nu au bătut-o! Unde-i buba? Nu sînt io ăla, deșteptu’, ca să știu. Pentru asta sînt plătiți ‘mnealor, cei de la Educație și Cercetare. Hopa, „cercetare”! Uitasem despre asta. Descoperă praful în ochi cu efect calmant, dar nu sînt în stare să se aplece puțin și asupra psihologiei.

E adevărat. Sînt mulți copii ai căror părinți sînt „italieni” sau „căpșunari”. Alții provin din familii dezbinate sau văd acasă numai beție, prostie și violență. Și cîte probleme n-or mai fi, numai Dumnezeu le știe. Mai sînt și junii despre existența cărora se plîngea domn’ director, ăia de descind în școală din mașini de lux și au țoale și telefoane cu contravaloarea cărora îți cumperi două camere, în zona zero a tîrgului. Da’, mă-ntreb și eu, pe cîți dintre părinții acestora i-a luat vreun dascăl de mînecă, ca să le explice că, dacă vor să-și vadă odrasla educată, trebuie s-o învețe, de-acasă, ce-i respectul. Numai că ăsta nu mai e la modă. Cu cît ești mai nesimțit, cu atît ești mai important în lumea asta construită după tiparul „mamița, Goe și mam-mare”. Profu’ este, pentru multe dintre loaze, ăla de roade, și el, un pesmet din sponsorizările generoase ale lui babaca. în unele cazuri, ăsta-i adevărul. Am mai auzit o variantă, venită dinspre Inspectorat. Cum că mulți dintre copii aleg să facă rău, pentru a deveni vedete în presă. Iar e presa vinovată. Păi, ce, eu le-am dat odraslelor tembele reperele după care să se ghideze în viață? înseamnă că asta a învățat plodu’, de la mamica, taticu și dascălii lui, că-i bine să facă, pentru a ieși, păduche, în frunte.

Dascălii uită că, atunci cînd au ieșit în stradă, presa a relatat despre ceea ce au făcut, vrut și obținut. Nu le-am luat partea, nici nu i-am înjurat – chiar dacă și copiii noștri au ars gazul și ni s-au încurcat printre picioare -, ci doar am prezentat un eveniment aflat în derulare. Atunci, presa era bună, era mîngîiată pe cap de dascăli. Interesu’ poartă fesu’. Acum, cînd facem exact același lucru – relatăm niște întîmplări neobișnuite, dar care se petrec în școlile pe care dumnealor ar trebui să le conducă – sîntem răi. Căpcăuni, din vina cărora se întîmplă toate. Mă așteptam la mai mult. Dar, tot e bine. Măcar ați găsit un vinovat. Mai rămîne să trimiteți polițiștii, să ne radă cîte o amendă, așa cum s-a procedat în cazul părinților recalcitranților. Regret. Totuși, amintindu-mi de dascălii mei, mă încăpățînez să cred că unii profesori pot mai mult decît să bage arătătorul în ochii presei.e titulatura ministerului, le educă. Presa-i vi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!