• liceeni se dau în vînt după prieteniile pe Internet • mulți corespondează luni întregi, deși nu s-au văzut niciodată față în față • toți au început să prefere astfel de relații, pentru că e mai comod
Oriunde se adună tinerii, în baruri, discoteci sau pur și simplu în școală, discuțiile sînt aceleași. Ce face prietenul sau prietena? Că doar toată lumea se întîlnește cu cineva, nu? Mai ales cînd ai 15 – 16 ani? Dar nu știu cum se face că, din ce în ce mai des, aud replici de genul „e departe de mine”, „mi-e dor de el”, „e o relație la distanță”. Și astea nu sînt cazuri izolate, ci cred că a devenit o adevărată modă ca fetele sau băieții să aibă prietenii la distanță.
„Nu știam că pleacă în Grecia, pentru că dacă știam, poate nu mă implicam. E aiurea să fie departe. Vorbești la telefon sau pe Internet, dar nu e același lucru cu a te certa cu el față în față. Plus că se distanțează de tine și tu de el. Vorba acea „ochii care nu se văd se uită”, mi-a spus într-o zi Carmen Tomescu.
Mulți însă spun că o prietenie la distanță e reciproc avantajoasă. Cu cît mai departe, cu atît mai bine. Se văd odată pe lună, se sună și puțini sînt cei norocoși care au calculator acasă sau merg la Internet. Își trimit poze, se văd cu ajutorul camerei video și vorbesc la microfon.
Cum se ajunge la așa ceva? Tinerii se cunosc pe Internet, unii nici nu se văd măcar, dar se îndrăgostesc chiar și așa. Se mai întîmplă ca proaspeții amorezi să se vadă doar în vacanțe. Apoi continuă prietenia tot cu ajutorul calculatorului. Se mai întîmplă însă ca băiatul să lase școala și să plece prin Italia sau Grecia, la muncă. Așa ajung să păstreze legătura prin telefon.
De ce sînt așa de frecvente relațiile on-line și ce le țin în viață? O explicație ar fi că, vezi Doamne, par mai interesante legăturile de acest gen. Tinerii care au început să aibă prieteni de foarte tineri, pe la 12- 13 ani, s-au cam săturat de o relație cu vecinul de bloc sau colega de clasă. Și ajung să caute altceva nou, mai interesant. Și mai e un aspect, nerecunoscut de mulți aflați în situații de acest gen, dar real: fetele, în special, speră că prietenii plecați peste hotare le vor trimite și lor haine frumoase, bani sau cine știe ce cadouri.
Părțile bune într-o astfel de relație? Fiecare face cam ce vrea, pentru că celălalt nu vede și nu are de unde să știe ce a făcut. Nu intervine monotonia în relație, iar părinții sînt fericiți că fiul sau fiica lor nu s-au maturizat atît de repede. Cred toți că odraslele lor nu ies la plimbări, ci se gîndesc numai la școală. Din păcate sînt și părți rele: tinerii nu petrec decît foarte puțin timp împreună și nu se cunosc deloc, cheltuiesc enorm pe telefoane, bilete de tren, ore în șir la Internet caffe-uri. Copilul este, de fapt, complet aerian și trăiește numai cu gîndul la o prietenie care, în realitate, e iluzorie. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns