Prima Regina a Romaniei, comemorata la Bacau

La Sala de Lectura Fond Documentar si de Patrimoniu a Bibliotecii Judetene „C.Sturdza” din Bacau are loc astazi, 16 februarie 2011, o expozitie de documente cu ocazia implinirii a 95 de ani de la moartea Reginei Elisabeta a Romaniei (n. 29 decembrie 1843 in castelul Monrepos din Neuwied-Germania – d.18 februarie/2 martie 1916, Bucuresti), realizata de Iulia Lucaci. Cunoscuta in lumea literara sub pseudonimul Carmen Sylva („cintecul padurii”- in latina, nume pe care l-a purtat intre 1843-1916 statiunea Eforie Sud), Principesa Elisabeta de Wied, devenita in 1881 sotia primului rege al Romaniei, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, si-a dedicat copilaria si adolescenta
studiilor, implicindu-se pe tot parcursul vietii in sprijinirea artelor si a societatilor filantropice, prin intermediul carora a incurajat doamnele din inalta societate sa aiba un rol activ in stringerea de fonduri si in gestionarea actelor caritabile. In timpul razboiului din 1877, Regina Elisabeta a infiintat spitale, servicii de ambulanta si ingrijire si a procurat medicamente pentru cei raniti, drept pentru care, a fost numita si „Ingerul ranitilor” sau „Mama natiunii’. Societatea Regina Elisabeta a reginei, una dintre primele societati de caritate din Romania infiintata in 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienti pe an, a distribuit medicamente gratuite si a acordat asistenta gratuita multor familii
nevoiase. Regina Elisabeta a fost o mare patrioata, invesmintindu-se adesea in portul national romanesc si organizind la Castelul Regal din Sinaia, un centru de mestesuguri nationale. De asemenea, a facut lobby pentru Romania, printr-o sustinuta campanie de publicitate menita a face cunoscuta in strainatate tara sa adoptiva (Trenul Orient Express facea o halta la Sinaia, iar calatorii erau gazduiti la Castelul Peles). A fost poeta, eseista si scriitoare si a tradus în limbi de circulatie internationala opere ale scriitorilor romani (a scris peste o mie de poezii, nouazeci de nuvele reunite in patru volume antologice, treizeci de opere dramatice si patru romane), fiind distinsa in 1888 cu
premiul Academiei Franceze, devenind doar peste doi ani (1890), membra de onoare a Academiei
Romane. Totodata, a patronat activitatea culturala din tara si a apreciat si sprijinit multe talente, între care Mihai Eminescu si George Enescu. „Am vrut sa slujesc omenirea, dar nu de la inaltimea tronului, ci din imediata apropiere, linga inima ei”, sint cuvintele memorabile ale celei care a fost prima regina a Romaniei si una dintre cele mai insolite celebritati feminine ale lumii. (Romulus Dan BUSNEA)