O nouă meserie cu acte în regulă: tîmplăria în aluminiu
• cursul a durat patru luni de zile și a fost absolvit de nouă șomeri • cel mai tînăr absolvent are 19 ani, iar cel mai vîrstnic 52 de ani
Fiecare șomer își caută un loc de muncă pe diferite căi. Un pas imortant îl reprezintă absolvirea unui curs de calificare profesională. Majoritatea optează pentru cursuri „de succes” pe piața muncii. Unul dintre acestea, cu o mare căutare mai ales de cînd la noi au apărut termopanele, este tîmplăria în aluminiu.
La SC Rosetti SRL din Bacău a avut loc ieri examenul practic al
absolvenților cursului de tîmplar manual ajustor montator. Mai pe înțelesul nostru, tîmplari în aluminu. Cursul a fost organizat, pentru prima oară la noi în țară, de Centrul de Formare Profesională (CFP) din cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Bacău.
La ora nouă dimineața un grup de nouă oameni tremura la intrarea firmei unde urma să se susțină proba practică. Majoritatea erau tineri, dar printre ei se distingeau și trei persoane mai în vîrstă. Am crezut că sînt examinatori, dar am aflat că de fapt și ei au absolvit cursul de calificare. Fiecare așteapta să-i vină rîndul la proba practică. Mai stăpîni pe ei ne-au părut a fi cei tineri. Cei mai în vîrstă sînt conștienți din plin de greutățile vieții. Le-au trăit pe propria lor piele fiecare. Paharul cu amărăciune a fost golit pînă la fund, dar au avut puterea de a o lua de la zero.
Am intrat în vorbă cu un tînăr. Ne-a povestit că numărul cursanților a fost mai mare inițial, dar că o parte au renunțat. „La început am fost 15. Doi colegi făceau cursul cu plată și s-au retras. De un coleg am auzit că s-a angajat, iar alți trei au fost exmatriculați, din cauza absențelor. Eu m-am ținut de treabă, că altă șansă n-aveam să îmi găsesc un loc de muncă”, ne-a spus bărbatul. Îmbrăcați în salopetele de protecție de la firmă, cei nouă își repetau teoria, ca înainte de orice examen serios. Unii priveau cu ochii cît cepele la mașinile străine pe care nu au mai lucrat în viața lor. Cei care au făcut practica la firma gazdă, erau mai destinși. Printre ei se aflau electricieni, absolvenți de școală profesională, lăcătuși mecanici, un topograf. Toți au terminat o formă de învățămînt. Dar cînd a trebuit să se angajeze, s-au izbit de imosibilitatea de a găsi ceva în concordanță cu pregătirea lor.
Ionuț Ciopală are 23 de ani. „De profesie sînt topograf, dar nu am găsit nimic de lucru în meseria mea. Am lucrat un an într-un SRL și apoi m-au dat afară. M-am înscris la șomaj și de acolo m-au îndreptat la acest curs”, ne povestește tînărul care speră că noua patalama îi va da mai multe șanse la angajare. Cel mai vîrstinc combatant are 52 de ani. Meseria lui de bază este cea de electrician. Isidor Ceasăr a lucrat ca electrician mai bine de 30 de ani, la diferite firme. „Cînd am văzut că nu mai merge, m-am calificat ca electromecanic. Dar nici așa nu am avut prea mult noroc. De la ultima firmă am intrat în șomaj, împreună cu soția. M-am înscris la șomaj, dar în august a expirat și perioada în care beneficiam de indemnizație. De la Agenție am fost trimis la Centrul de Formare și am optat pentru acest curs. Cred că meseria în care am lucrat, mai ales partea de mecanică, se completează cu ceea ce am învățat aici. Intenționez să încep o afacere pe cont propriu, dar este foarte greu. Am auzit de creditele subvenționate de la Agenția de Șomaj și poate voi obține și eu unul. Problema mare pe care o am este spațiul. Ca să demarezi afacerea ta, îți trebuie spațiu și ori nu găsești, ori chiria este foarte mare. Cînd am fost dat în șomaj am fost la mai multe firme să îmi caut de lucru, dar primul lucru care te întreabă toți este vîrsta. O patroană chiar m-a întrebat dacă mă mai pot mișca”, ne-a declarat Isidor Ceasăr.
Cel mai fraged absolvent este Ionuț Bereș. El are 19 ani și a absolvit școala profesională de la Liceul „Anghel Salygni”, anul trecut. „Am căutat un loc de muncă prin cunoștințe, dar n-am găsit nimic. Unde mă duceam, mă întrebau dacă am armata terminată. Nu am satisfăcut stagiul militar, așa că am primit numai refuzuri. Văzînd că singur nu găsesc nimic, m-am înscris la șomaj și, cînd am venit într-o zi la viză, m-au trimis la acest curs. Mama e casnică, mai am două surori, iar singuraul salariat e tata. Ajutorul meu de șomaj este de 700.000, iar banii nu sînt de ajuns. Sper ca după ce voi lua examenele de aici să mă angajez”, ne-a spus tînărul.
După ce primele emoții au fost depășite, fiecare și-a intrat în rol și
au arătat că nu au făcut degeaba cursul. Rînd pe rînd s-au
perindat prin fața profesorilor toți cursanții. Proba practică a constat în realizarea unor suansambluri din PVC și aluminiu pentru uși și ferestre.
Durata cursului a fost de patru luni. Practica a durat două
luni și jumătate, iar partea teoretică o lună și jumătate. Toți cei nouă cursanți vor primi repartiții de angajare. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns