Prizonieri în spital din cauza sărăciei

• tot mai mulți copii internați în spital pentru că acasă ar muri de foame rămîn în secția de Recuperare Nutrițională și după ce revin la greutatea normală • săraci și cu multe guri de hrănit, părinții intră în panică atunci cînd află că trebuie să-și ia acasă copiii • de cele mai multe ori, micuții proaspăt externați revin la spital în maxim o lună, mai slabi și mai bolnavi ca prima oară

Ușa uneia dintre secțiile spitalului de Pediatrie din Bacău se deschide numai pentru copiii a căror stare de sănătate este pusă în pericol de înfometare, sărăcie și mizerie. Copii născuți sub greutatea normală și prost hrăniți de părinți, sau atît de slabi încît în orice clipă viața lor ar fi în pericol, copii din familii în care singurele alimente de pe masă sînt cartofii, fasolea și apa fiartă cu făină sînt pacienții care nu lipsesc niciodată de pe cele 40 de paturi ale secției de Recuperare Nutrițională din spitalul de copii. Odată internați aici, copiii aduși de acasă numai piele și os beneficiază de tratament cu vitamine și hrană pe măsura deficitului de greutate. Spitalizați atîta timp cît este nevoie pentru a fi considerați niște copii normali din punct de vedere al greutății, micuții pacienți ajung după cîteva săptămîni înapoi în brațele părinților. Unii dintre copii stau însă cu lunile în spital, pentru că familia lor nu are cu cei hrăni.

Din cauza sărăciei lucii, unii părinți ajung să amîne cît pot de mult externarea copilului pentru simplul motiv că în spital mîncarea nu lipsește niciodată. Într-o situație ca aceasta se află Mihaela Vrînceanu, în vîrstă de 28 de ani, din Blăgești. Mamă a șase copii, din alocația cărora își duce traiul, femeii îi este imposibil să potolească zilnic foamea celor mici. Cele care au avut cel mai mult de suferit de pe urma faptului că hrana familiei e prostă și puțină au fost ultimele născute: Romina și Mădălina, două gemene acum în vîrstă de un an și trei luni. Internate în urmă cu opt luni, aproape moarte de foame, fetițele sînt acum refăcute și ar putea fi oricînd externate. Mama, care nu a încetat să le viziteze la spital, nu vrea să le ia acasă pentru simplul motiv că nu are ce le da de mîncare. „Locuim în Poiana Negustorului, într-o pădure. În două camere stăm 12 oameni și nu avem nici grădină, nici teren la cîmp. Trăim din munca la țărani cu ziua și dintr-un milion trei sute de lei din alocația copiilor. Din septembrie anul trecut, bărbatul meu a fost închis pentru furt de lemne, așa că nu mai pot sta acasă cu copiii. Înainte el muncea și aducea bani în casă, iar eu îngrijeam de cei mici. Dacă iau fetele acasă nu am ce le da de mîncare. Vacă cu lapte sau păsări nu avem, iar cartofii și fasolea pe care le avem noi pe masă zi de zi nu este mîncare pentru ele. Lapte praf gratuit nu mai am dreptul să iau că au depășit vîrsta, iar ajutor social nici atît nu primesc. Nu-mi rămîne decît să creșesc la poarta oamenilor mîncare pentru copii”, spune Mihaela Vrînceanu. Pentru că internarea celor două surori nu se mai justifică, cadrele medicale din secția de Recuperare Nutrițională sînt într-o mare dilemă. „Ne chinuim s-o convingem să ia acasă măcar una dintre fete, pe cea mai mare ca greutate. O ajutăm cu niște hăinuțe și o cutie de lapte praf, dar mai mult nu putem face. În schimb ne este și teamă s-o obligăm să ia copiii acasă pentru că ne putem trezi că noi le externăm în stare bună, dar peste cîteva zile putem fi acuzați că le-am omorît. Înfometarea le-ar putea aduce într-o stare gravă în numai cîteva zile”, spune doctorița Aurelia Țaga, șefa secției Recuperare Nutrițională. Părinții pentru care laptele și pîinea sînt alimente mult prea scumpe pentru hrana de zi cu zi a propriilor copii nu sînt puțini. Chiar dacă acceptă să-și ia acasă copiii după ce aceștia ajung la greutatea normală, mulți dintre micuții pacienți revin la scurt timp în spital la fel de slabi și de anemici precum au fost internați inițial. Astfel sărăcia multor familii din județ transformă secția de spital într-o cantină socială pentru copii, unde hrana este plătită din asigurările de sănătate. (Cezara DUȚĂ)