Pro musica

Duke Ellington – un clasic pentru eternitate

Radu CIOBANU

Duke Ellington a fost cel mai important compozitor din istoria jazzului, ca și șef de orchestră care și-a păstrat grupul pentru aproape 50 de ani. Cele două aspecte se întrepătrund. Ellington și-a folosit formația ca laborator muzical pentru compozițiile sale, dar și-a elaborat muzica în așa fel încît să pună în valoare talentele „sidemenilor” săi, mulți dintre ei colaborînd cu acesta pentru perioade foarte lungi. A compus și muzică de film și teatru, multe din piesele sale devenind standarde. în completare, a efectuat nenumărate turnee, realizînd o operă imensă, încă inedită la un sfert de veac de la moartea sa.
Fiu al unui majordom de la Casa Albă, a crescut într-o atmosferă confortabilă. A început să ia lecții de pian la 7 ani. A renunțat la studii pentru o carieră muzicală, la 17 ani. S-a mutat la New York în anul 1923. Primele înregistrări le efectuează în 1924 sub diferite pseudonime. Orchestra a crescut treptat și a intrat sub conducerea lui Ellington. Cîntau în stil „jungle” datorită surdinei trompetistului James „Bubber” Miley. Un bun exemplu este piesa „East St. Louis Toodleoo” înregistrată pentru Vocalien Records, dar care a intrat în clasamente cu reînregistrarea din iulie 1927 pentru Casa Columbia.
Orchestra lui Ellington s-a mutat la „Cotton Club”, în Harlem, pe 4 decembrie 1927. Rezidenția lor aici, care a durat peste trei ani, l-a făcut pe Duke să capete recunoaștere națională datorită emisiunilor de radio. în 1928 a avut două succese cu „Black and tan fantasy” și „Creole love call”, apărute la Casa Victor (acum BMG). în 1929 intră în topuri cu piesa „The Moocite”. în vara aceluiași an, Ellington și-a dus orchestra în centru, pe Broadway, să cînte musicalul „Show girl” pe muzica lui George Gershwin. în vara anului următor orchestra pleacă în California și apare în filmul „Check and double check”. Din banda sonoră a filmului, piesa „Three little words” – cîntată de Rhythm Boys cu Bing Crosby – a devenit numărul unu la Casa Victor în noiembrie 1930. De asemenea, partea a doua a singleului „Ring dem bells” a ajuns în clasamente. Orchestra a părăsit „Cotton Club” în februarie 1931 pentru a începe o călătorie care, într-un sens, nu s-a sfîrșit decît 43 de ani mai tîrziu cu moartea leaderului ei. La acea dată Ellington atingea Top Five cu versiunea instrumentală a piesei „Mood indigo”, care a intrat mai tîrziu în Grammy Hall of Fame. Ca „orchestra junglei” formația a semnat cu Brunswiek, spre finele lui 1931, și piesa „Rockin in rhythm”, care a devenit standard, ca și mai lunga sa compoziție „Creole rhapsody”, care a fost înregistrată pe ambele fețe ale unui single de 78 de turații, demonstrînd ambițiile componistice ale autorului. „Limehouse blues” a intrat în topuri la Victor în august 1931, apoi în iarna lui 1932 Ellington a reușit din nou să între în Top Tem cu piesa devenită celebră „It don’t mean a thing (If it ain’t got that swing)”, în interpretarea vocală a solistei Ivie Anderson. Mai erau trei ani pînă la nașterea „oficială” a muzicii swing, dar inspirația lui Ellington i-a dat un nume. (Va urma). Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!