A venit și cel de-al doilea semestru și, odată cu el, și grijile pentru finalizarea acestuia cu brio. Perioada e una dificilă atît pentru elevi, cît și pentru profesori. Mai ales că unii dintre ei ne fac tare multe probleme. Un caz concret e perioada de corigențe, în care profesorii au „la picioare” elevii loviți de soartă, și de unde scapă cine poate. Acest gen de profesor ne pune la toți bețe în roate și ne face viața grea. Cei mai mari ca noi spun să nu ne facem griji, că lucrurile „se rezolvă de la sine”. Dar există și elevi curajoși, care mai de care cu inițiativele lor, și care încearcă să treacă peste autoritatea acestor profesori problemă. Mihaela C. elevă în clasa a XI-a la liceul N.V Karpen, spune că „ar trebui să nu ne urcăm în capul profesorilor, dar nici ei să nu profite de naivitatea noastră. Într-adevăr, sînt și profesori care ne sînt la inimă și la care există o înțelegere reciprocă, dar în momentul în care din cauza noastră sau a altora, dă Dumnezeu să rămînem corigenți la un anumit obiect, ne trece groaza cînd aflăm că profesorul ar vrea ca noi să ne subordonăm total față de tot ce zice el”. Totul sau nimic, morala e că dacă te afli în astfel de situații nu trebuie decît să pui nițel accent pe obiectul în cauză și nu pe comportamentul profesorului față de tine. (Răzvan-Andrei MARIN)
Lasă un răspuns