• patronul unei firme din Bacău dovedește că se pot face bani de pe urma unei afaceri eșuate • utilajele pe care se așterne praful sau rugina mai pot aduce un ultim profit înainte de a le considera complet inutile
Sînteți la un pas de faliment? Vreți să scapați de utilajele care
nu mai produc nimic, decît pagubă? Nu le aruncați la fier vechi! S-ar putea să mai aveți o șansă. Fie să le reporniți, fie să luați un preț mult mai bun decît al fierului vechi. Un întreprinzator băcăuan a luat pe umerii lui această povară și se pare că a reușit. Liviu Fifirig s-a gîndit acum o lună să înceapă o afacere, pornită de fapt din disperarea celor care au ajuns cu firma în impas. Practic, Liviu Fifirig ia firma ajunsă în stare de faliment, pe care fie o cumpără, fie caută oameni de afaceri dispuși să investească în ea, pe baza unei strategii formulate de patronul firmei băcăuane. În ambele situații, cîstigul este destul de substanțial. „Aveam de vîndut niște mori și nu găseam pe nimeni să le cumpere. Mi-a luat mult timp să găsesc o soluție și așa m-am gîndit că mulți pot fi în aceeași situație. Și nu m-am înșelat”, spune Liviu Fifirig.
Deși este cel care pune capăt agoniei unei afaceri, întreprinzatorul
băcăuan nu se consideră cioclul eșecurilor. Dimpotrivă, sînt situații cînd disperarea se poate transforma în speranță și bucurie.”Am avut situații cînd conducătorul afacerii a decedat. Familia nu știa de unde să apuce afacerea și atunci voiau să o vîndă pe nimic. De exemplu, este o anomalie să vinzi un atelier de vulcanizare complet utilat cu o mie de euro. Este pur și simplu de pomană. Alt caz care m-a impresionat este al unei familii care voia să vîndă un teren amenajat cu căsuțe pentru turism pe o sumă cu care s-ar putea
cumpăra o mașina de lux. Este păcat de investiție și de muncă”, crede Fifirig. În mai puțin de două luni, noua firmă a avut cinci clienți. Domeniile în care activează sînt cele alimentar și al turismului. Acum se află în derulare cazul unei ferme de creștere a struților din județul Vrancea.
De la struți, la porci, și apoi în paragină
Familia Ichim a cumpărat grajdurile unei cooperative și a început
amenajarea lor. Din păcate, începutul a fost nefast. „Partenerul nostru era un italian care a promis că va popula ferma, dar a renunțat. Luasem un împrumut extern, așa că am continuat și am încercat să ne adaptăm din mers cu ce aveam și cu ce știam să facem. Am început să creștem porci. Cum prețul cărnii de porc
a scăzut foarte mult, nu am avut prea mare succes. Acum avem de rambursat împrumutul și datorii la primărie, taxele pentru teren și construcții, în total 100 de milioane de lei. În plus, țarcurile unde urmau să crească struții sînt în paragină. Nu am vrea să vindem totul pe nimic, poate găsim un colaborator dispus să investească”, ne-a declarat Nicolae Ichim, patronul fermei. De mai bine de un an, singurul angajat al fermei, Gheorghe Petrea, smulge buruienile, învață despre creșterea struților și așteaptă să-i îngrijească.
Dacă tranzacția reușește și „muribundul” își găsește cumpărător sau
investitor, dupa caz, intermediarul obține un comision curpins între trei și cinci la sută. Deocamdată nu au fost reclamații, și nici clienți nemulțumiți, pentru că, oricum, rezultatul este mult mai bun decît un eventual faliment sau lichidare. (Dan MUNTEAN)
Lasă un răspuns