• mici acționari nu prea mai au ce face cu acțiunile primite gratis
• privatizarea, ofertele publice și falimentul unor societăți au redus acțiunile la simple bucăți de hîrtie
Cea mai mare parte a micilor acționari din firmele care au intrat în Programul de Privatizare în Masă au ajuns să nu aibă ce face cu hîrtiile care-i făceau proprietari pe un pachet oarecare de acțiuni. Privatizarea unor firme, falimentul altora sau ofertele publice de care nu s-a știut au redus masiv numărul societăților la care tranzacțiile de pe piața de capital – Bursa de Valori sau piața electronică RASDAQ – mai înseamnă ceva. Practic, din sutele de mii de mici deținători, doar o mică parte mai au în proprietate părți de capital social care aduc venit fie din dividende, fie la vînzare.
Programul de Privatizare în Masă a fost conceput ca un mijloc de a distribui gratuit o parte din averea statului către cetățeni. Astfel, unii au primit 990 – 1.000 de acțiuni cu valoarea nominală de 1.000 de lei, – cum a fost cazul la Subex sau Peco Bacău -, alții s-au ales cu 39 – 40 de acțiuni cu valoarea nominală de 25.000 de lei (Aerostar, Rafo, Avicola etc.). Fiecare a subscris cum l-a tăiat capul. La momentul respectiv, nimeni nu știa ce va fi în viitor, care întreprindere va merge și care nu. Mai mult, la acel moment era greu de anticipat chiar cursul economiei în ansamblu. Alții, mînați de o inspirație de moment sau de cine știe ce alte resorturi, au optat pentru fondurile proprietății private, iar în Bacău cei mai mulți s-au îndreptat către FPP II Moldova. Inițial, această alegere a părut neinspirată, întrucît actualele societăți de investiții financiare au intrat mai tîrziu la tranzacționare. Apoi s-a dovedit că această opțiune a fost mai bună decît altele. Cert este sute de mii de locuitori ai județului au devenit – cel puțin teoretic – acționari ai societăților comerciale.
Falimentul și divizarea unor firme au transformat acțiunile în simple hîrtii
Apariția pieței de capital, adică Bursa de Valori și piața extrabursieră RASDAQ a dat impresia că tarnzacționarea acțiunilor este un fapt împlinit. În prima perioadă, tranzacțiile unor acțiuni se făceau la prețuri ridicate. A fost cazul Rafo Onești sau al Rafinăriei Dărmănești, cotate la prețuri apropiate valorii nominale de 25.000 de lei, ba chiar și mai mult. Rafinăria oneșteană a ajuns chiar să fie cotată la Bursa de Valori. În timp, lucrurile au început să se nuanțeze. O parte dintre societăți au început să aibă probleme economice serioase. Unele au acumulat datorii, altele aveau alte necazuri. Încet-încet, balonul acțiunilor care aduc profit în PPM s-a dezumflat. Rafo a fost declasată pe piața „necotatelor”, Rafinăria Dărmănești a ajuns să nu mai valoreze mare lucru și așa mai departe. Una dintre cauzele pentru care certificatele de acționar au ajuns să nu mai valoreze nimic este chiar privatizarea. Un exemplu în acest sens este Bere Lichior Mărgineni. Cînd a intrat la Bursă, societatea era una din cele mai profitabile din județ. Producătorul băcăuan de bere și băuturi spirtoase a fost vîndut printr-o ofertă publică derulată prin instituția pieței de capital, dar noii proprietari au devalizat-o pur și simplu. Drept urmare, acțiunile societății au fost scoase de la cotă. Acum, cînd falimentul firmei a fost declarat, micii acționari mai au doar șansa teoretică să se înscrie în rîndul creditorilor. Dar cum au prioritate creanțele statului, este clar ce pot obține. „În cazul firmelor falimentare, acționarii mici rămîn doar cu un petec de hîrtie, care nu mai valorează nimic. Nu este cazul numai la fabrica de bere, ci la toate întreprinderile la care se declanșează procedura, indiferent de motive, pentru că există o ordine în care se plătesc datoriile”, a spus directorul societății de servicii de investiții financiare Trend SA Bacău, Eugen Bogdan. În plus, în țările cu piețe de capital consacrate se consideră că deținătorul unor acțiuni merge cu firma respectivă și la cîștig și la pierdere, deci acționarii cunosc riscul achiziției.
Mai există o situație în care micii acționari nu înțeleg ce s-a întîmplat: divizarea. Există cîteva cazuri cunoscute în județ și ne referim la Meta-Tex Combac, Alimex sau Decebal SA. Societățile respective au făcut anunțurile cerute de lege, prin care micii acționari trebuiau să opteze pentru una sau alta dintre firmele rezultate. Dar cei mai mulți n-au știut ce se întîmplă și au rămas la voia altora.
Ofertele publice scot acțiunile de pe piața de tranzacționare
Odată privatizate, multe din societățile comerciale care și-au schimbat proprietarii ies de pe piața de tranzacționare. De regulă, noii patroni nu iubesc transparența, dorind să știe numai ei ce se întîmplă în societate. Dar Bursa, RASDAQ și, mai nou, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare au impus reguli de informare din partea emitenților care au caracter de societate deschisă și ale căror acțiuni se pot tranzacționa. Drept urmare, multe societăți fac oferte publice în vederea obținerii satutului de firmă închisă și delistarea de pe piața de capital. Așa ceva s-a întîmplat la Comixt Moinești. Firma care are spațiile comerciale din oraș a mai avut acum cîțiva ani prețuri foarte bune la acțiuni, atunci cînd s-a concentrat acționariatul. Societatea Metex 2000 a dat și atunci dublul valorii nominale. Acum, în oferta publică prețul a fost de 160.000 de lei/acțiune, la o valaore nominală de 25.000 de lei. Practic, cine a avut 39 de acțiuni a încasat cam 5,6 milioane de lei, iar cei cu 40 de acțiuni, în jur de 6 milioane de lei. Partea proastă este că mulți dintre micii acționari nu au avut cunoștință de aceste oferte și au pierdut posibilitatea de a-și valorifica acțiunile. „În cazul firmelor care devin închise, micii deținători care nu-și vînd acțiunile își păstrează această calitate, dar sînt mai puțin protejați în fața acționarului majoritar și nu le pot valorifica decît dacă cineva din interior le cumpără, la prețurile lui”, a declarat directorul Trend SA. Un exemplu în acest sens este Carbac. După privatizare, micii acționari au putut să-și vîndă acțiunile către societate. În alte cazuri însă, totul a rămas în coadă de pește. Mai mult, există destule firme care nu se tranzacționează, dar oficial nu au existat oferte de preluare, așa că ele sînt, teoretic, deschise. Numai că nici la acestea mici acționari nu au cum să valorifice acțiunile, pentru că nu sînt cumpărători. Nimeni nu intră în firmă ca acționar minoritar, în condițiile în care nu are nimic de spus.
Doar cîteva firme mai au acțiuni atractive pe piața de capital
Din zecile de întreprinderi prinse în PPM, doar cîteva au mai rămas atractive din punct de vedere al acțiunilor. Este vorba de Societatea de Investiții Financiare Moldova, Aerostar, Asco sau Diana Forest. Fostul Fond al Proprietății Private II Moldova a dat an de an dividende celor care au acțiuni, iar dacă proprietarii au vrut să le vîndă, au obținut peste 1,5 milioane de lei pentru un certificat cu 990 – 1.000 de acțiuni. Și Aerostar este cotată la Bursă peste valoarea nominală, de 25.000 de lei. Ultimele prețuri oscilează în jur de 37.000, deci micii deținători ar lua măcar 2.400.000 de lei, deocarece în urma distribuirii unor acțiuni gratuite pentru toți acționarii, inclusiv cei care aveau 39-40 de acțiuni deținute. Numai că firma băcăuană a dat și ea în fiecare an dividende, așa că nici acest aspect nu este de lepădat. Diana Forest și Asco se tranzacționează pe piața RASDAQ peste valoarea nominală și există mai mereu operațiuni, așa că aceste acțiuni pot fi valorificate. Deși era una dintre firmele intens tranzacționate într-o anumită perioadă – chiar și peste triplul nominalei de 1.000 de lei – , Subex Bacău a scăzut puternic, dar acțiunile ei încă se transferă la 1.100 de lei.
Practic, Programul de Privatizare în Masă și-a epuizat resursele pozitive. Piața de capital trebuie să găsească alte resurse pentru a-și dezvolta activitatea, pentru că simpla tranzacționare a acțiunilor nu este suficient. În același timp, micii acționari care au sperat la prea mult au rămas doar cu niște petece de hîrtie fără valoare. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns