• reprezentanții instituției care se ocupă de soarta copiilor aflați în dificultate spun că nu au responsabilitatea de a efectua anchete sociale, ci de a realiza strategii și de a urmări aplicarea lor și respectarea drepturilor copilului • de cazurile copiilor trebuie să se ocupe Autoritatea Tutelară a primăriilor localităților din care provin copiii
Conform legislației în vigoare, cazurile copiilor abandonați sau aflați în dificultate reprezintă responsabilitatea comună a mai multor instituții ale statului, fiecare cu atribuții bine precizate în legi și ordonanțe. În prezent, indiferent de situația în care se află copiii, absolut toate persoanele își îndreptă atenția spre Direcția Generală pentru Protecția Copilului, însă reprezentanții acestui for susțin că responsabilitatea rezolvării situației copiilor abandonați sau în dificultate nu reprezintă atribuția lor. Specialiștii DGPC Bacău găsesc însă o explicație pentru faptul că toate privirile se îndreaptă asupra lor atunci cînd în presă sînt semnalate situații disperate ale unor micuți victime ale delăsării. Pînă în urmă cu puțin timp, instituția care se ocupă de soarta copiilor era cea care făcea anchete sociale, întocmea dosarele copiilor abandonați, bătuți sau la care părinții voiau să renunțe, iar în final cazul era rezolvat, cel mai frecvent, prin instituționalizarea copiilor într-un centru de plasament. Schimbarea strategiilor în domeniul protecției copilului a făcut ca și modalitatea de soluționare a cazurilor să se modifice, în sensul în care copiii nu mai ajung, în ultimul timp, în centrele de plasament sau la organizațiile neguvernamentale, ci la asistenți maternali profesioniști sau la familia lărgită, la mătuși, unchi sau bunici.
Reorganizarea sistemului de protecție a copilului, în concordanță cu cernințele impuse României de Uniunea Europeană, în vederea aderării la acest for european, a făcut ca prioritatea în activitatea Direcției pentru Protecția Copilului să nu mai fie minorii în dificultate din familie sau cei abandonați, ci copiii aflați deja în instituții. Și asta pentru că, în conformitate cu prevederile strategiei naționale și județene în domeniul protecției copilului, pînă în anul 2007 toate centrele de plasament trebuie închise, iar copiii trebuie să fie reintegrați în familia naturală, familia lărgită, plasați în îngrijirea unui asistent maternal profesionist sau ocrotiți în centre de tip familial, cît mai aproape de familia din care provin.
Toate aceste modificări în sistemul de lucru al salariaților din cadrul Direcției Generale pentru Protecția Copilului Bacău erau cunoscute încă de anul trecut. Pentru a realiza obiectivele stabilite la nivel de Guvern, specialiștii DGPC și-au orientat atenția dinspre cazurile copiilor aflați în familie spre cei din unitățile de ocrotire, elaborînd proiecte de atragere de fonduri sau strategii de dezinstituționalizare. „Asistenții sociali ai DGPC nu s-au mai dus la fața locului să instrumenteze cazurile copiilor abandonați sau în dificultate, de unde și nemulțumirea reprezentanților instituțiilor care fuseseră obișnuiți să le rezolvăm noi treaba. Chiar dacă nici pînă acum efectuarea anchetelor sociale nu reprezenta obligația noastră, mergeam pe teren pentru a soluționa cît mai rapid situația copiilor. E adevărat că acum procedura de lucru este mult mai dificilă, pentru că soluția instituționalizării este doar în cazuri extreme acceptată, dar acesta este cadrul general în care ne desfășurăm activitatea și trebuie să ne adaptăm. Oricum, chiar și în aceste condiții, avem totuși asistenți sociali care efectuează anchete sociale și urmăresc cazurile unora dintre copii. În plus, tuturor instituțiilor care ne solicită consultanță le oferim datele de care au nevoie pentru ca situația copiilor să se reglementeze cît mai rapid”, ne-a declarat Marilena Mocanu, șeful Serviciului Prevenire din cadrul DGPC Bacău.
Chiar dacă Protecția Copilului nu are ca atribuții soluționarea cazurilor de copii abandonați sau aflați în dificultate, cineva trebuie, totuși, să se ocupe de soarta copiilor. Răspunsul care vine din partea Protecției Copilului este foarte simplu: Autoritatea Tutelară. „Strategia care se încearcă implementată de mai mult timp este aceea de rezolvare a cazurilor copiilor în comunitatea din care aceștia provin. Înainte de a propune Comisiei pentru Protecția Copiilor instituționalizarea copiilor, asistenții sociali ai Autorității Tutelare au obligația de a găsi soluții de reintegrare în familie, în familia lărgită sau alte variante de ocrotire. Conform actelor normative în vigoare, autoritățile locale sînt cele care trebuie să se ocupe de soarta copiilor care provin din localitățile lor. Ideea că Protecția Copilului este moașă și rezolvă toate problemele nu are justificare. Rolul nostru este acela de a elabora strategii, de a le implementa și de a urmări realizarea lor și de a urmări respectarea drepturilor copilului”, ne-a declarat Sorin Brașoveanu, directorul DGPC Bacău.
Potrivit specialiștilor DGPC, situația copiilor aflați în dificultate intră în atribuția DGPC în momentul în care integritatea sau securitatea micuților este pusă în pericol și nu există altă soluție de rezolvare a cazului decît prin scoaterea lor din mediul în care au trăit. În mod concret, situația aceasta se referă la copiii agresați de părinți sau alți membrii ai familiei sau la cei neglijați.
De asemenea, cazurile sînt soluționate de Protecția Copilului cînd instanțele judecătorești solicită acest lucru, ori la solicitarea expresă a recent înființatelor Servicii de Asistență Socială din cadrul Primăriilor.
Lasă un răspuns