Este un fapt nu doar constatat, ci si demonstrat: dupa revolutia din decembrie ’89 romanii s-au intors cu fata catre Cel de Sus, catre Biserica si Credinta. De asta ne merge atit de bine, de asta avem reusite (cine le are) atit de multe si atit de mari. Audienta la Domnul se face direct, ocolind sfintii, printr-o cruce mare sau prin citeva mai mititele si, de regula, implorarea ne este ascultata, iar binecuvintarea vine de la sine. Dorim sa dam lovitura vietii, sa cistigam la loterie, sa-nvinga echipa favorita ori sa-i mearga rau dusmanului? Nimic mai simplu: imploram pronia cereasca! Un vasluian care patrunsese intr-un magazin de bijuterii cu ginduri necurate de a o insela/fura pe vinzatoare, si-a pus planul in aplicare schitind citeva semne grabite ale crucii. Si i-a mers! A trecut aproape o luna de zile de la incident si Politia inca nu l-a prins, cu toate ca imaginile i-au fost inregistrate din toate pozitiile de catre camerele de luat vederi – din laterale, fata si profil. Suspectii din jafurile armate de la casele de schimb valutar din Brasov si Cluj, soldate cu morti si raniti, sint liberi si o duc bine-mersi, in timp ce anchetatorii tot cauta probe incriminatorii. Cu siguranta ii feresc de popreala la „mititica” acatistele date duminica la strana bisericii pozind in cetateni respectabili cu dragoste si frica de Dumnezeu. Autorii marilor „tunuri” ale privatizarilor cu cintec de la Romtelecom, combinatul siderurgic galatean, ale celor de ciment, din energia electrica si gazele naturale, ori ai dezagregarii flotei romanesti, fosta a treia de pe continent, isi aduc prinosul de recunostinta prin rugaciunile pline de evlavie, de seara si de dimineata, cu suplimentul de rigoare intre doua tranzactii deocheate. Marele Creator si Protector este facut partas la toate, intru mare mila si bunavointa Sa. Lacasurile de cult zidite in acest rastimp cu prinos de danii din partea enoriasilor cu suflete adevarat curate si fapte fara de prihana sint asaltate de politicieni ce se intrec in a face matanii care sa dea bine in fata credinciosilor si, mai apoi, la urne. Fatarnicia sfideaza sacrul, iar interesul le tine fesul pe capetele inchipuit evlavioase. Averile de sute si de miliarde acumulate intr-un rastimp atit de scurt sint blagoslovite de asa-zisa credinta fariseica, practicata cu osirdie de indivizi ce-si asociaza preceptele crestine doar cind vine vorba despre interese cit se poate de lumesti. Pentru ca protectorul ceresc se afla permanent la datorie aplecindu-si urechea catre fiecare muritor. Sau aproape. Asa ca vasluianul nostru cu sentimente in deriva, de crestin practicant si, deopotriva, de tilhar, nu e nici cel mai vinovat, dar nici de iertat.
Secolul pe care abia l-am inceput de citiva ani va fi unul al credintei, sau nu va fi deloc, iar despre romani se spune ca ar fi poporul ales spre biruinta si desavirsire. Semnele care ne fac sa credem ca asa va fi sint destul de numeroase. Pentru reusita, cit si pentru iertare si mintuire, e suficienta si clipa din urma. Si revin la vasluianul duplicitar: cita convingere in gestul sau grabit si cit har pogorit asupra sa! Fiindca totul e sa crezi, fara a te indoi macar o clipa! La urma-urmei, scopul conteaza! Plata? Mai pe la urma…
Lasă un răspuns