Clientul nostru-stăpînul nostru; acest vechi dicton ce statuează relația deservent-plătitor pare să-și fi pierdut conținutul, inversînd în mod nejustificat raporturile. Cu atît mai de neînțeles cu cît, se știe, clientul „ține afacerea”. Vînzătorul, șoferul de autobuz sau taximetristul, chelnerul ori funcționarul public pun condițiile sau, pur și simplu, te pun la punct dacă le ceri să-și facă treaba corect. Dumneavoastră ați fost în astfel de situații? Cum ați reacționat și ce măsuri considerați că ar trebui luate împotriva unor asemenea lucrători?
Mihai Constandeș, 56 de ani, pensionar: „Eu în general sînt mulțumit de relația comerciant-vînzător și client sau cumpărător, asta pentru că de cele mai multe ori cumpăr din magazinele de cartier, iar vînzătorii s-au obișnuit cu mine. Cred că în ziua de azi fiecare vînzător are interesul să se poarte frumos cu clientul lui, dar asta nu înseamnă că nu mai există și excepții”.
Mihaela Constandeș, 50 de ani, pensionară caz boală: „Cred că azi se practică și la noi un comerț modern, cu o gamă foarte variată de produse, iar personalul comercial sînt implicați în ceea ce privește modul de deservire a clientului, pentru că asta îi oferă pîinea pe care o mănîncă. Însă au fost și situații cînd am fost nevoită să refuz un anumit produs și vînzătorul să-l primească doar atunci cînd am l-am amenințat că-l voi prezenta la Protecția Consumatorului. Eu înțeleg că fiecare om are momente bune și mai puțin plăcute, dar felul cum te prezinți în fața cumpărătorului contează foarte mult”.
Gabriela Burghelea, 48 de ani, asistent: „Sînt unii vînzători care au un comportament comercial acceptabil, dar sînt și excepții care de multe ori ne fac să credem că încă nu avem un comerț liber, de nivel european. Sînt zile cînd dacă mergi în piață ești pur și simplu agasat de mutitudinea comercianților de diferite produse. Eu n-am avut niciodată nici un fel de conflict cu nici un vînzător, asta poate că și pentru că sînt o fire calmă, care încerc mereu să atenuez conflictele”.
Lucica Holcă, 47 de ani, asistent: „Nu prea fac eu cumpărăturile pentru casă, de cele mai multe ori le face soțul meu. Însă cu toate acestea, vreau să spun că mai avem mult pînă vom ajunge la un comerț european, cînd vînzătorul va avea comportamentul de adevărat comerciant și nu de vînzător amator, cum se întîmplă de cele mai multe ori în ziua de azi. Sînt și magazine luxoase, cu un personal calificat în domeniu, dar care au prețuri de nu te poți apropia”.
Elvira Radu, 64 de ani, pensionară: „În ziua de azi, ceea ce se practică pe piață nu se poate numi comerț modern, de nivel european, și asta nu numai din vina vînzătorilor și a sistemului de comerț în general. În comerțul privat există însă și modele de agenți comercial, de magazine și personal aferent, dar sînt încă prea puțini. Un exemplu este cel al Agricolei Internațional din zona Mioriței. Vînzătorii nu sînt suficient de educați, iar de cele mai multe ori pentru faptul că sînt prost plătiți au o atitudine distantă față de clienți”. (A consemnat Alina TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns