Cazurile de sinucidere și tentativele de suicid în rîndul minorilor au recidivat în ultimul timp. Motivele pentru care elevii apelează la soluția extremă sînt dintre cele mai diverse sau, pur și simplu, nu există deloc: situația școlară precară, părinți severi, labilitate psihică pe fondul unor situații – limită etc. Pentru eradicarea fenomenului ar trebui să conlucreze strîns familia – școala – instituțiile medicale. Credeți că se realizează acest lucru? Dacă nu, din ce cauză și cine se face vinovat?
Mihaela Popa, 14 ani, elevă: „Mi se pare o prostie să-ți iei viața, indiferent de impasul în care ești. O parte din vină o au și părinții, pentru că nu știu să se apropie de copiii lor și nu comunică cu ei”.
Ana Maria Rusu, 14 ani, elevă: „Chiar dacă ești într-o situație limită, părerea mea este că nu trebuie să recurgi la astfel de hotărîri. Și copiii sînt vinovați pentru că nu știu să discearnă între bine și rău, și nu știu să-și aleagă anturajul”.
Gelu Bogdan Sacariu, 14 ani, elev: „Am suficiente corigențe. Nu e un motiv să-mi iau zilele, aș fi nebun să fac asta. Dacă aș fi dat afară din școală, în loc să mă sinucid mai bine m-aș duce să muncesc undeva, sau m-aș duce cu o vacă la păscut”.
Maria Riglea, 64 de ani, pensionară: „Lumea este plină de răutăți. Cel mai mult depinde de educația din familie. Părinții să fie apropiați de proprii copii, să ia unele decizii împreună, și, astfel, să-i determine să aibă incredere în ei și atunci nu s-ar mai simți singuri pe pămînt”.
A consemnat Geanina ISTRATE
Lasă un răspuns