Punctul pe „i”

Imposibila disociere

* Economicul este un alter-ego al politicului; și vice-versa * De ce nu s-ar studia în școlile noastre Metodologia Scop-Mijloc?
* Educația salvează nația!

Mulți dintre noi au renunțat să mai urmărească talk-show-uri televizate, care nu aduc mari clarificări, ci doar mestecă vorbe și emit opinii, interesate sau neutre. La vreme de relativă relaxare estivală parcă îți este chiar dor de un talk-show serios, cu tentă științifică sau cu suficiente informații care să justifice timpul consumat în fața televizorului. Am avut șansa să asist la o asemenea discuție pe un post TV care nu este renumit pentru seriozitate și științificitate. Un fost director de bancă, actualmente om de afaceri pe cont propriu, a oferit un recital de informații economico-financiare de o logică impecabilă, cu dovezi și concluzii irefutabile. În esență, era vorba despre subfinanțarea cronică a economiei, de lipsa cadrului stimulativ pentru investiții, de forme fără fond (expresie care, în cazul economiei românești, ar putea fi tradusă prin „organism fără sînge”, dacă acceptăm ideea că banii, finanțele sînt sîngele economiei). Dar nu laude și osanale vreau să aduc aici pentru o stare de normalitate a analizei economice, ci o critică pentru ceea ce a stricat tot eșafodajul logic al analizei reputatului om de afaceri, și anume afirmația că „trebuie să disociem total economicul de politic. Numai astfel vom reuși să dezvoltăm, liber, economia”. În opinia mea, tocmai disjuncția dintre economic și politic este cauza primă, fundamentală a dezastrului economic (și politic!) în care a plonjat, liber de orice dictatură, poporul român în aproape două decenii de „dezvoltare” în sens descendent.
Să mă explic. Economicul este domeniul combinării mijloacelor, urmărind un scop precis (utilitate a noului obiect, profit, dobîndă, măreție, cucerirea unui segment de piață, obținerea unui salariu, a unui venit probabil în viitor etc.), iar politicul este domeniul stabilirii scopurilor în funcție de mijloacele existente sau posibile de atras (gama mijloacelor este cvasiinfinită: muncă fizică, bani, timp, energie, know-how, piață, materiale etc.). A vorbi despre combinarea mijloacelor fără un scop clar este ca și cum ai stabili un scop măreț dar fără a avea mijloacele necesare. Deci, economic fără politic și politic fără economic nu se poate! Disocierea mijloacelor de scopuri (conform definiției mele), propusă de omul de afaceri este inacceptabilă și chiar imposibilă. Ceea ce avea, probabil, în vedere personajul nostru era urmărirea de către clasa politică a altor scopuri decît cele declarate. Adică: spui că vrei binele cetățenilor, vrei să le asiguri sănătatea și să le oferi servicii medicale de calitate. Ce scop nobil! Ba, asiguri și mijloace financiare pentru medicamente, oferi gratuități pensionarilor. Înduioșător! Dar cînd faci acest lucru, din ce resurse și cu ce consecințe? O faci cu cîteva luni înainte de alegeri, cu resurse extrase din bugetul pe anul viitor, sau din resurse care puteau fi utilizate mai de mult și cu foloase mai mari. Deci, una spui și alta faci! Aici este gîndirea schizoidă și dedublarea personalității aleșilor noștri. Consecințele sînt, de regulă, nefaste în plan economic și, adesea, cu efect de bumerang în planul politicii de partid. Necorelarea scopurilor umane reale cu mijloace firești, legale și în timp util duce la rezultate contrare. Alt exemplu: ești om politic, ai de condus un segment de societate, ești important, ai venituri bune, mult peste medie. Dar vrei mai mult. Cum ai putea, oare, să te îmbogățești într-un serviciu public? Simplu: angajezi personal fără concurs sau cu concurs de plicuri (pline de conținut), accepți cadouri și bani de la cei care ocolesc legea etc. Gata, ești bogat și dorești să fii și mai bogat. Apare, însă, o fisură în „sistem”: cineva a povestit cum a fost angajat, altcineva s-a mirat de opulența afișată ostentativ și justiția (de fapt, o anumită parte a justiției, cea necoruptă) intră pe fir, află și presa, adevărul iese la iveală, regele este, de fapt, gol(an). Și, astfel, electoratul află că a ales unul sau niște „golani” care să administreze și să amplifice bogăția țării și bunăstarea noastră. La următoarele alegeri îi somezi pe candidați să-și declare toate scopurile propuse și, mai ales, să explice prin ce mijloace intenționează să le atingă. Compari scopurile d-lui X cu cele propuse de d-l Y, după care vezi care sînt mijloacele presupuse de atingere a acelor scopuri. Dacă ești treaz, alegi rațional, calculat; dacă nu, măcar după ce realizezi că ai fost păcălit asculți de mai multe ori imnul național și vezi ce ai de făcut: adică ori te deștepți, ori accepți sărăcia ca pe propria ta alegere.
Ministerul Educației și Cercetării a înființat, recent, comisii peste comisii care să asigure creșterea calității în educație. Desigur, asta înseamnă, în primul rînd, stoparea corupției (la angajări, la promovări, la notări etc.), dar înseamnă și reforma curriculară. Dacă cei care se află la cîrma acestui delicat și vital sector de activitate ar dori într-adevăr absolvenți de (bună) calitate, atunci de ce nu ar introduce o disciplină de maximă sinteză care să ia locul la cel puțin 3-4 alte discipline și care să ofere repere clare în definirea și alegerea scopurilor și mijloacelor, în păstrarea echilibrului dintre ele și în promovarea normalității în condiții de bună informare și cunoaștere? În urma participării la aceste lecții, absolvenții vor înțelege că politicul (scopurile) reprezintă fratele siamez al economicului (mijloacele), iar dreapta cumpănire între scopuri și mijloace va asigura dimensiunea morală dorită a comportamentelor unor cetățeni informați și responsabili. Ar mai trebui ceva: deșteaptă-te, române decident! (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!