Punctul pe i

Legea spitalelor va servi interesele pacienților, ale medicilor sau ale ambelor categorii?

Sănătatea este, acum, o preocupare prezidențială, guvernamentală, legislativă și, nu în ultimul rînd, a profesiunii medicale. Mai puțin o preocupare a societății civile, a cărei voce este însă abia auzită sau chiar total absentă din corul tot mai zgomotos al preopinenților gata să jure urmăresc doar interesul general, binele țării și alinierea la standardele europene. Este adevărat, pe o listă de discuții (romania_eu_list) a apărut un punct de vedere al Asociației pentru Managementul Sănătății care a pledat, evident, pentru management profesionist în spitale. Dar, o voce singulară s-a pierdut, probabil, în marea limbajului de lemn și a retoricii demagogice, prezente peste tot în dezbateri la televiziuni care au invitat exclusiv medici specialiști, medici-directori de spitale sau medici-pacienți.
Un prim obiectiv (prezidențial? guvernamental? de partid?) a fost deja atins: medicul liberal și ministrul Mircea Cinteză a fost înlocuit cu economistul liberal Eugen Nicolaescu. Misiunea acestuia este multiplă: 1. să adune mai mulți bani de la populație (caz în care populația nu trebuie întrebată: cine dintre cei care nu plătesc nimic – și care sînt majoritari – ar pleda pentru creșterea contribuțiilor?), 2. să propună o nouă Lege a spitalelor (în care să se introducă managementul profesionist, drept pentru care Asociația spitalelor a protestat vehement și a hotărît să susțină activ ideea ca tot românul să plătească la sistemul de asigurări de sănătate). Grea misiune pentru un ministru căruia i se cere să facă exact ceea ce nu s-a făcut timp de 15 ani… Ambele măsuri sînt logice, firești și cu șanse teoretice de a îmbunătăți sistemul. Dar, președintele țării se îndoiește – pe bună dreptate – că un plus de bani ar asigura automat un plus de sănătate. Creșterea fondurilor alocate sănătății de la 0,8 mld dolari la peste 4 mld euro (pe parcursul a cca cinci ani) s-a tradus printr-o înrăutățire a stării de sănătate a populației și printr-o suită de crize ale sistemului de sănătate și atunci, ce-i de făcut?
Cred că orice cetățean (fie el chiar pensionar sau agricultor) ar putea accepta ideea de a contribui și ei la sistem dacă ar avea o minimă garanție că banii lui se vor răsfrînge, direct sau indirect, mai mult sau mai puțin, mai devreme sau mai tîrziu, și asupra sa. Pentru aceasta, el trebuie să fie convins că există specialiști care pot face acest lucru: managerul profesionist. Or el știe acum că spitalul este condus de medici care nu au cum să renunțe la propriul interes (al lor, al clinicii lor, al colegilor lor etc.) și să aloce banii strict pentru binele pacientului. De aceea, Legea spitalelor va trebui să conțină expres precizarea că acestea vor fi conduse de manageri profesioniști.
De fapt Legea spitalelor se referă la organizarea și conducerea unei organizații specifice, numită spital. În acest mecanism, mangementul financiar este fundamental. După cum declara recent unei publicații destinate regiunii de nord-est dr. Ștefan Georgescu de la o clinică universitară din Iași, „Medicul nu este interesat decît de rezolvarea cazului, nu și de resursele folosite în rezolvarea cazului”. Dr Georgescu susține că acest lucru trebuie schimbat cu prioritate, adică fiecare medic să știe exact cît consumă în orice moment. Consider că nu este rău ca medicii să fie conștienți de valoarea resurselor consumate, dar a face din asta o preocupare esențială este un lucru foarte riscant. Ar fi cel mult o încercare de justificare a faptului că sistemul de sănătate nu are nevoie de economiști, fie aceștia miniștri sau directori de spitale. Presa nu a pierdut însă ocazia să scrie că „Bugetele spitalelor se fac mai mult după ureche decît după date concrete”. Dar apogeul demagogiei și conservatorismului este atins de „Apelul rectorilor UMF către Parlament privind proiectul Legii spitalelor” publicat în „Viața Medicală”. Pentru cei 6 rectori semnatari (lipsesc Constanța și Galațiul) atașamentul față de alinierea la standarde europene este un (fals) pretext pentru a cere ca directorii de spital să rămînă tot profesorii șefi de clinici, considerați ca fiind „autoritățile competente în ceea ce privește profesionalismul”, adică ei pot juca și rolul de „manageri profesioniști” Apelul „celor șase” a fost dublat și de trimiterea unei scrisori deschise și președintelui Băsescu cu subtile amenințări, cum ar fi ideea că nu medicii nu doresc să adauge „crizei financiare de sistem și o criză de competență”. Rostul acestei „scrisori deschise” este ca – în caz că Guvernul va reuși să treacă proiectul de lege prin Parlament, atunci președintele va trebuie să „fie atent” și să nu o semneze…
În încheiere, cred că acum este un moment istoric pentru România să continuie reforma și la nivel de spital pentru a compatibiliza sistemul de sănătate de la noi cu cel european. Cum? Obligînd spitalele să fie conduse de manageri profesioniști și să curme conflictele de interese care se perpetuează de (prea) multe decenii în România. (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!