Punctul pe „i”

„Ambasadorii” științei

• Uniunea Europeană încurajează brain drain-ul din țări terțe

Uniunea Europeană este un alter ego al statului american, la fel cum în urmă cu 200 de ani noile state americane erau un alter ego al unor țări europene. Avantajul substanțial pe care economia americană îl are, actualmente, față de UE provine, în primul rînd, din educație și cercetare. Procesul Bologna – pe care statele membre ale UE îl aplică în varii forme și pe care România începe să-l aplice chiar din acest an universitar – este o încercare de copiere a unor realități americane, probate deja de practica de acolo ca fiind foarte eficiente. Americanii au dus o politică de imigrare bazată pe atragerea de tineri cercetători. Brusc, laureații Nobel au început să provină din universități americane, deși aceștia aveau nume asiatice sau europene.
Recent, UE a realizat că atingerea ambițiosului obiectiv de a se apropia de nivelul de dezvoltare al americanilor rămîne o simplă dorință dacă nu se iau măsuri concrete de stimulare a inteligențelor: interne – atîtea cîte sînt, iar diferența pînă la nivelul propus – din țări exterioare UE. În iulie, autoritățile comunitare au dat deja liber obținerii vizelor de ședere cercetătorilor din afara UE, iar în toamna care deja a început vor fi conturate scheme concrete de facilitare și de atragere a „minților crețe” care vor beneficia de baza materială a universităților europene. Din experiență proprie vă spun, stimați cititori, că adesea materialul uman atras în cercetare nu este pe măsura facilităților materiale existente. La fel ca în sport, profesorii și cercetătorii pot fi vînduți altor „cluburi” existînd o cointeresare a universităților să atragă pe cei mai buni absolvenți, pe care să-i angajeze la absolvire, să-i pregătească apoi suplimentar și, de ce nu, să-i vîndă altei universități în condiții în care atît cercetătorul, cît și cele două universități, să fie mulțumite.
Viitoarele reglementări europene vor stimula nu numai obținerea rapidă a permisului de muncă și de ședere în spațiul european de cercetare, dar vor crea condiții pentru reîntregirea familiilor cercetătorilor, tocmai pentru ca randamentul dat de aceștia să fie maxim. De ce atîta grabă tocmai acum? Voi încerca un răspuns bazat (și) pe experiențe personale. Cunosc persoane care au „testat” piața europeană a doctoratului (conducerea de doctorat fiind, la ora actuală, rezervată încă rezidenților europeni, deși cred că o „dezlegare” va trebui dată cît de curînd pentru a împrospăta și mai mult cercetarea europeană). Mereu li s-a spus: legislația nu permite angajarea de cetățeni din afara UE, nici în educație și nici în cercetare. Poate după 2007…
Incertitudinea referitoare la posibilitatea reală de a (mai) continua extinderea „drang nach Osten” stîrnește unele îngrijorări legate de atingerea obiectivelor din proiectul Lisabona. Concluzia, firească de altfel, ar suna cam așa: de ce să mai așteptăm integrarea (probabilă) a României, Bulgariei, Croației, Turciei pentru a putea beneficia de potențialul de cercetare al acestor țări? Mai mult, de ce să nu existe posibilitatea ca tineri din Asia sau Africa, din Rusia sau Ucraina etc. să poată fi „cumpărați” chiar de azi? Răspunsul începe deja să se contureze. Se vede treaba că scurtele implicări de la distanță ale cercetătorilor (est și sud-est europeni) nu a fost realmente benefică pentru obținerea rezultatului propus. De aici și „concesia” făcută alogenilor, cu o probabilitate mai mare de reducere a decalajelor față de SUA.
UE și-a propus ca în următorii ani investiția în cercetare-dezvoltare să fie de 3 la sută din PIB-ul european, situație în care vor fi create 700 mii locuri de muncă în cercetare. Cred că soluția managerială de a apela la atragerea creierelor din afara UE este un foarte bună. Dincolo de obținerea unor rezultate concrete în cercetare se vor pregăti mai bine canalele de integrare economică și politică a țărilor din care provin acești „ambasadori” ai științei.
Desigur, vor fi și reacții critice la tentativa de a lua (fie și contra cost) crema societăților aflate și așa la niveluri de dezvoltare precare. Patriotismul, naționalismul și alte forme ale demagogiei politice se vor reactiva, cu siguranță. Pe lîngă ipocritul, dar prea generalul, „nu ne vindem țara” vor apărea și „nu ne vindem tinerii”, „nu ne vindem savanții” etc. Acestor formule li se poate da deja un răspuns: dacă instituții ale statului român sau ale unor administrații regionale, județene sau locale ar fi realmente interesate în păstrarea acestor valori, vor trebui să investească măcar dublul față de ceea ce se investește acum în cercetare la noi (ceva de ordinul a 0,1la sută din PIB). Așadar, măcar niște creșteri simbolice ar putea atrage tinerii în cercetare, iar ulterior, cu un plus de efort, vor fi stimulați să rămînă în țară. Altfel, magnetul european și american vor absorbi cu putere și cu folos forțele creatoare din țări și zone care nu știu sau nu pot să păstreze pentru ele aceste valori umane deosebite.

Catinca PIPERor de ședere cercetătorilor din afara UE, iar în toamna ca

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!