… un statut pe măsură!
Cu ceva timp în urmă îmi exprimam poziția privind Legea nr. 514/2003, pentru organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, considerînd-o scelerată. Părerea negativă asupra fondului legii rezultă și din faptul că în Parlamentul României sînt mulți avocați de clasă care au știut să tragă spuza pe turta lor, în defavoarea consilierilor juridici. Potrivit art. 20 din legea invocată, consilierii juridici se pot asocia în structuri profesionale județene, eventual la nivel național, în asociații conform unor statute proprii. Legea mai prevede că asociația profesională a consilierilor juridici ține evidența acestora în condiții similare evidenței barourilor de avocați.
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 684/29.07.2004, s-a publicat Statutul profesiei de consilier juridic, adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România, din 6 martie a.c. Nu știu cum vor primi consilierii juridici, autoritățile administrației publice centrale și locale și conducătorii altor instituții și societăți comerciale statutul în cauză, dar noi îl considerăm o însăilare nefericită de prevederi anapoda cuprinse în 92 de articole, față de cele 27 ale legii în speță.
Statutul adaugă la lege, în sensul că la art. 6 prevede posibilitatea consilierului juridic de a apăra în instanță și în fața organelor de urmărire penală, a unor autorități interesate, lăsînd loc de intrerpretare și confuzie din partea avocaților, instanțelor de judecată și a consilierilor juridici. Statutul adaugă și posibilitatea consilierului juridic de a fi asociat, acționar, administrator, cenzor la oricare dintre formele de organizare juridică prevăzută de lege – art. 20, lit. „c”.
Prevederea din art. 31, lit. „b” se adaugă la lege și este, considerăm noi, scelerată pentru că introduce posibilitatea suspendării exercitării profesiei de consilier juridic în caz de neplată a taxelor și contribuțiilor profesionale timp de 3 luni de la scadență pînă la lichidarea lor integrală. De aici rezultă clar că se urmărește în fapt crearea unor mecanisme de spoliere a consilierilor juridici.
Prin art. 40 din documentul supus observației și comentariului, consilierul juridic manifestă independență în relația cu organele de conducere ale persoanei juridice unde își exercită profesia, încălcîndu-se grav prevederile Codului Muncii și Statutului funcționarilor publici privind raportul de subordonare față de șefii ierarhici.
Articolul 50 din Statut prevede posibilitatea Colegiului județean de a sancționa disciplinar consilierul juridic dacă acesta își exercită fără drept profesia. O asemenea inepție nu este posibilă, totuși, într-un act care se vrea normă juridică pentru juriști, totuși, și nu pentru oieri.
O enormitate conține și art. 55 (3), care prevede dreptul Colegiului de a suspenda din profesie consilierul juridic pentru lipsa nejustificată de la pregătirea profesională ori neabsolvirea unui curs de perfecționare în profesie. Se încalcă astfel grosolan Codul Muncii, Statutul funcționarilor publici și chiar Constituția României, persoana în cauză fiind lipsită de dreptul la muncă.
Articolul 52 spulberă tot eșafodajul „făcăturii juridice” pentru că prevede: „consilierului juridic, funcționar public, îi sunt aplicabile și beneficiază și de prevederile legii funcționarului public”. Se poate crede că mîzgălitorii actului în cauză nu au citit Statutul funcționarilor publici, aprobat prin lege, pentru că ar fi observat contradicția de neînlăturat între cele două statute. Trebuiau să observe și situația de conflict de legi în timp și spațiu, dar și ierarhia actelor normative, și ar fi observat că actul publicat nu se poate aplica consilierilor juridici din ministere, agenții naționale, consilii locale, instituții publice. Ar mai fi de observat și faptul, semnificativ, că potrivit art. 20 „consilierii juridici se pot asocia”.
Aspectul ascuns al Statutului apare, totuși, în art. 61 (4): „Contribuția consilierilor juridici la realizarea bugetului propriu este stabilită de fiecare colegiu”, prevedere ce favorizează arbitrariul, dar vine în contradicție cu prevederile art. 67(3), precum că bugetul Uniunii colegiilor consilierilor juridici din România se formează din contribuțiile colegiilor în cote stabilite de Congresul UCCJR; probabil pe regiuni istorice, în Moldova – mai mic, iar în Ardeal – mai mare. Ca și cum ar fi în discuție contracte comerciale, art. 89 prevede pentru supușii – consilieri juridici – obligația de plată a majorărilor de întîrziere de 0,5 la sută pentru fiecare zi de întîrziere.
Cireașa de pe tortul actului scelerat o pune art. 87, care cade ca o ghilotină peste capetele consilierilor juridici „după publicarea în Monitorul Oficial al României, partea I, a prezentului Statut, consultanțe, redactare, avizarea pentru legalitate și contrasemnarea actelor juridice, asistență și reprezentarea juridică a instituțiilor, autorităților publice, a persoanelor juridice, se vor realiza numai de către consilierii juridici înscriși în Tablou”.
S-ar părea că actul supus observațiilor prezente a fost, totuși, întocmit de un vînzător de semințe „dă pîn’ Obor”, căci nu se aplică gafa monumentală din art. 16 prin care solicită, alături de cererea de înscriere în profesia de consilier juridic, copii ale actelor de stare civilă, ale certificatului de naștere (!), cînd și un copil al străzii știe că certificatul de naștere este act de stare civilă.
Prevederea forte din așa-zisul Statut încheie apoteotic și dă măsura întregului amalgam de „prețiozități” – cheltuielile necesare participării membrilor Consiliului UCCJR, a membrilor Biroului Executiv al UJCCR și a comisiilor centrale de cenzori, de disciplină și comisiei metodologice la ședințele acestor organe se suportă de fiecare Colegiu.
Colac peste pupăză, Colegiul consilierilor juridici Bacău somează Asociația consilierilor juridici din județul Bacău să se radieze din registrul Asociațiilor, iar bunurile rămase să îi fie transmise, conform art. 60 din O.G. nr. 26/2000! Somația în cauză este semnată de un „prodecan”, funcție ce nu apare în lege ori Statut. (Hary CERNEȚ)
Lasă un răspuns