Punctul pe „i” miercuri, 2 august 2006

„Las românilor numai ochii, ca să plîngă”

• afirmațiile președintelui moldovean Vladimir Voronin nu au
acoperire în fapte de natură istorică

Pînă în anul 1818, Rusia a recunoscut fără echivoc rîul Nistru ca drept hotar al Moldovei cu imperiul rus. Țarul Petru cel Mare s-a obligat – prin tratatul încheiat cu Dimitrie Cantemir – să sprijine eliberarea și alipirea Bugeacului răpit de puterea otomană la statul moldav, fapt firesc și corect, care ar fi condus la integritatea Moldovei și la restabilirea fruntariilor sale normale. Afirmațiile acestuia nu au fost luate în considerație de președintele de la Chișinău. Trebuie reținut că prin patru războaie expansioniste purtate în secolul al XVIII-lea, Rusia a ajuns să cotropească întregul spațiu geografic de la Est de Nistru. în anul 1806 țarul Alexandru a declanșat cel de-al V-lea război împotriva imperiului condus de sultanii otomani, a cotropit Moldova și Țara Românească. Ocupația rusă a fost cumplită pentru neamul românilor. Au rămas celebre, prin cinismul lor, cuvintele rostite de generalul Kutuzov în această privință: „Las românilor numai ochii, ca să plîngă”. O astfel de
expresie cumplită nu putea rosti decît generalul rus.
în timpul ocupației, diplomația țaristă a pregătit documentele și hărțile falsificate, pe care le-a prezentat la întrevederile cu diplomații francezi la Tilsit și Erfurt. în septembrie 1808 a fost consfințită cotropirea Moldovei și a Țării Românești de către Rusia, prin acordul încheiat între părțile contractante. Dorința țarului – de a fixa frontierele imperiului condus de el pe Dunăre – a fost satisfăcută de diplomații lui Napoleon.
Evenimentele nu au evoluat conform planurilor elaborate la Tilsit și Erfurt. Rolul principal în această cotropire l-au jucat generalul Kutuzov și nobilul francez Langeron. Amiralul Ciceagov, venit la tratative, a ajuns prea tîrziu la București. Pacea era semnată prin trădarea fraților Moruzi și a altor diplomați corupți. Rusia, prin violență, falsuri, abuzuri, corupție a preluat, drept „recunoștință” pentru ajutorul acordat de România în războiul contra Porții (1877 -1878) județele sudice ale Basarabiei, cedate Moldovei conform hotărîrilor adoptate la Congresul de la Paris (1856).
La sfîrșitul primului război mondial a avut loc procesul destrămării imperiului țarist, format prin războaie, cotropiri teritoriale, crime și jafuri. în cadrul acestui proces istoric românii din Moldova – care fusese anexată de Rusia – au format statul independent Republica Moldova. La 27 martie 1918 Sfatul Țării a adoptat, cu 86 de voturi pentru, 3 contra și 26 de abțineri, hotărîrea unirii cu România. Alexandru Marghiloman, sosit la Chișinău, a declarat că acceptă voința exprimată în numele românilor dintre Prut și Nistru. în România și Basarabia evenimentul a fost primit și acceptat cu respect și bunăvoință. La 29 decembrie 1919 Parlamentul României a ratificat unirea Basarabiei cu România. Anglia, Franța, Italia, Japonia au recunoscut – prin tratatul de la Paris, încheiat la 28 octombrie 1920 – suveranitatea României asupra teritoriului dintre Prut, Nistru, Marea Neagră. Statele Europei au ratificat tratatul respectiv. S.U.A. au recunoscut, după 1 iulie 1933,”situația de facto” a apartenenței Basarabiei la statul unit al românilor.
Rezultă, în modul cel mai evident, apartenența de fapt și de drept a Basarabiei la statul unit al românilor. Populația românească din Basarabia nu poate trăi separat de restul poporului român dacă dorește să progreseze sub toate aspectele.
Președintele Voronin a uitat să arate că în ziua de 28 iulie 1940, ora 3,00, trupele sovietice au început cotropirea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a ținutului Herța, după prealabia înțelegere Ribbentrop-Molotov. Agresorul devenit ocupantul Moldovei dintre Prut și Nistru, Bucovinei nordice și a Ținutului Herței a săvîrșit cele mai oribile crime împotriva românilor de aici. Deportările în Siberia s-au ținut lanț. Mii de oameni au fost uciși. Evenimentele din aceste ținuturi și politica lui Hitler au determinat o atitudine fermă din partea autorităților române, care a culminat cu vestitul ordin dat de mareșalul Ion Antonescu: „Ostași, vă ordon, treceți Prutul!”. Ordinul dat de mareșalul Antonescu a fost unul provocat de agresorul sovietic, care în toată perioada iulie 1940 – 22 iunie 1941 a săvîrșit numeroase acte de violare a frontierelor ciuntite ale României și împotriva neamului românilor.
Intrarea României în războiul contra Uniunii Sovietice a fost provocată de agresiunea sovietică. Evenimentul a adus pagube imense poporului român în anii de conflict militar și în toată perioada care a urmat loviturii de stat de la 23 august 1944 și pînă în zilele noastre. Jafurile sistematice săvîrșite de sovietici nu vor fi recuperate niciodată. Cele 44 de vagoane de lingouri de aur ale Băncii Naționale a României s-au adăugat tezaurului dus la Moscova încă din timpul primului război mondial. Asta în vreme ce regele Mihai nu-și asumă nici o răspundere, la fel cum nu-și asumă nici autorii jafurilor la care i-au supus pe români în anii 1944 – 2006. (prof. dr. Dumitru ZAHARIA)riale, crime și jafuri. în cadrul acestui proce

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!