Cu ceva timp în urmă pe micile ecrane s-a difuzat filmul „Pasărea spin”. Ideea centrală a acțiunii o constituie paralela între viața unei păsări de la Antipozi, care se înfingea într-un spin pentru a muri și viața unui preot catolic ce nu a putut să-și păstreze castitatea, sinucigîndu-se din punct de vedere spiritual.
Din 1990 și în prezent pe toate canalele media, în colocvii, conferințe, congrese, amploaiații puterii repetă „reformă, reformă”, iar Occidentul poruncește „mai multă reformă”.
Românii, în mare parte, au devenit ostili la reformă. De prea multe ori cuvîntul reformă este strîns legat de propaganda politică, fie că vine de la stînga sau de la dreapta.
Populația nu poate concepe această lungă și nefirească tranziție decît după bucatele din farfurie. Grija vieții este pustiitoare, așa-zisele restructurări au sporit șomajul și prea mulți disponibilizați nu rezistă șocului și se sinucid, spinul fiind înlocuit cu lațul sau saltul în gol de pe blocuri.
Factorul politic abuzează de folosirea pînă la paroxism a formulei „continuării reformei economice”. Motivația deciziilor politice și practice, cu efect exasperant asupra populației, nu mai poate fi suportată. În sondajele de opinie principala problemă a românului este frica pierderii locului de muncă. Și nici nu cere ceva deosebit, vrea să muncească, să poată să-și întrețină familia, nimic mai simplu, dar foarte complicat pentru guvernanții legați de mirajul U.E.
Și românul de rînd acceptă ideea integrării, în credința naivă că va putea găsi un serviciu bine plătit în Occident. Nimic mai fals. În primul rînd pentru că sînt destui șomeri în Europa Occidentală, au sindicate puternice care tratează de pe picior de egalitate cu guvernanții și patronatele, iar românii vor găsi, atunci cînd ne vom integra, doar munci necalificate, prost plătite și pe ici pe acolo, dar foarte puțin, munci pentru calificarea medie și superioară. Acolo nu funcționează relația șperț, mită, nepotism. Capitalistul din vest vrea muncă și iar muncă.
Discursul politic bazat pe integrare și reformă riscă să creeze un ecran mat între autoritatea politico-administrativă și societatea civilă tot mai săracă. Alături de acest discurs în spatele ușilor închise s-a întărit corupția instituționalizată, pe care românul nu o vede, dar o simte și o taxează. Alegerile locale stau prim exemplu.
Cercul e vicios, alegătorul cere guvernanților să-i asigure un loc de muncă, iar puterea solicită înțelegere și sacrificiu pentru continuarea reformei, spre un posibil parcurs mai bun.
Puterea nu înțelege, sau se face a nu vedea că românul nu mai vrea să accepte politici pe care nu le înțelege și care se răsfrîng dureros în viața lui și a familiei sale. Puterea folosește aceleași lozinci și imagini șablon: „să ne fie azi greu pentru a ne fi mîine mai bine”. Poate. Pentru cine rezistă.
De altfel, toată sporovăiala politică este de mult decuplată de la realitate, iar politrucii cred că românul e prost și acceptă imaginile de propagandă.
Orizontul omului de rînd este mai prozaic, mai simplu, mai concret: el vrea hrană, locuință, nu vrea decît loc de muncă pentru a și le asigura, nu dorește să stea cu mîna întinsă și să aștepte ajutorul de șomaj. A fost deprins să muncească și nu înțelege rostul în lume dacă nu poate să-și asigure prin munca lui hrana zilnică. Deci sînt cereri previzibile; pot fi satisfăcute cu mijloacele existente, în condițiile unei societăți normale. Dar societatea românească a scăpat din logica simplă, este silită să meargă pe un drum pe care nici o societate nu l-a parcurs, de la economia centralizată la capitalismul barbar de acumulare de averi și capital. Și sub acoperirea unui grup de interese, fie el partid sau clan de gealați, bogăția se scurge la un număr restrîns de persoane, iar majoritatea trebuie să accepte „realitatea”.
Străinii care ne vizitează cu intenții de afaceri, ori în excursie, se izbesc de marasmul unei societăți unde totul funcționează prost și, sub aparența unor foarte ospitalieri, se fură ca la drumul mare.
În această cocleală politico-economico-mafiotă românului de jos și, în unele cazuri, și chiar celui bogat îi rămîne doar inițiativa păsării-spin. (Jan NEGRU)
Lasă un răspuns