Din corespondența acestor zile atît de puternic marcate de rezultatele scrutinului din 6 iunie pentru „locale” și primari, două plicuri ne-au reținut îndeosebi atenția. Dincolo de conținutul lor voluminos, acestea mai au două aspecte comune: genericul și semnătura. Unul dintre băcăuanii marcați de fără-de-legile care se făptuiesc în Bacău în ultimii ani sub aparențe de corectitudine și declarații mincinoase s-a hotărît să spună lucrurilor pe nume, chiar dacă își asumă unele riscuri potențiale. Faptele pe care le prezintă și față de care ia atitudine sînt, în general, cunoscute; s-a mai vorbit și scris despre ele. Ceea ce nu înseamnă, însă, că și-au pierdut cumva din interes. Unghiul de abordare este, însă, unul personal. Iar mesajul pe care dorește să ni-l comunice corespondentul nostru este unul fără echivoc: să nu ne mai lăsăm înșelați prin fardarea adevărului; să spunem lucrurilor pe nume. Consecvent principiului său – acela de a deschide coloanele publicației noastre tuturor celor care simt nevoia să comunice fapte, evenimente, atitudini ce țin de viața comunității băcăuane, am considerat firească publicarea conținutului celor două scrisori intitulate, de către autor: „Sechelarizarea Sechelaristanului”, cu subtitlul „Personalizarea baroniei”. Intrucît volumul celor două corespondențe depășește spațiul grafic al unei pagini de ziar, le vom publica în foileton, singura intervenție pe care ne-o permitem fiind atribuirea de titluri în funcție de conținutul fiecărui episod.
Jos masca, domnilor „actori”!
Cîțiva binecunoscuți „artiști ai popoului”, aflați în rezervă după ce cîteva decenii au onorat cu prestația și dragostea lor posteriorul prezidențial, și-au revenit pentru a da o nouă reprezentație. Aceștia au trecut, cu tot bagajul lor de cunoștințe, obiceiuri și pasiuni, în slujba urmașului marelui Ștefan, născut în zilele noastre pentru a ferici aceste meleaguri. In această postură, ei propun o solidarizare „intelectuală” în vederea acordării numelui de Dumitru Sechelariu sălii de spectacole aparținătoare Teatrului „Bacvovia”. Motivația este că acest „mare personaj” a salvat de două ori teatrul de la desființare. O dată – în timpul comuniștilor, cînd a inițiat montarea în foaierul instituției a jocurilor mecanice pentru copii cu ajutorul cărora a salvat financiar teatrul. A doua oară – acum, prin cele 65 de miliarde pe care cu generozitatea sa caracteristică le-a oferit pentru repararea clădirii ce adăpostește teatrul.
Aceste motivații sînt mincinoase, deoarece jocurile au fost introduse de către fostul director adjunct Blănaru, iar cele 65 de miliarde au fost plătite de noi, cei care achităm taxele și impozitele în acest municipiu. Aceste explicații nu sînt luate în seamă deoarece există colective anume formate pentru ca în curînd să alăture stadionului Dumitru Sechelariu o stradă, o sală de sport, o școală, și pentru început cîteva unități aparținătoare familiei Sechelariu. Prin aceasta se urmărește personalizarea baroniei aflată în raza de influiență a primului baron „pozitiv” din România.
Sînt iubitor al teatrului și susțin necesitatea unei săli de spectacol onorabile și sigure din punct de vedere constructiv. Dar alocarea sumei de 65 de miliarde pentru repararea modestei săli de spectacole care, într-adevăr, necesita consolidări, dar nu atît de costisitoare, mi se pare a fi o hoție prin care municipalitatea sfidează masa de contribuabili și mai ales intelectul acestora.
Inainte de a intra în fondul acestei situații vom clarifica un alt aspect. Cred că nu avem dreptul să uităm că primarul Sechelariu, într-o emisiune televizată pentru întreaga țară de fostul post OTV a recunoscut singur abilități ce nu pot aparține sub nici o formă unui om cinstit. Astfel, mecanic fiind la Teatrul Bacovia, datorită priceperii sale cu care se lăuda la televiziune a știut să umble pe neobservate la sigiliul jocurilor mecanice aflate în grija sa, în vederea modificării mecanismului de reținere a monedelor în beneficiul propriu. Astfel, în fața telespectatorilor români înmărmuriți, a recunoscut singur sustragerea sumei de 180 000 de lei, adică echivalentul de astăzi a 400 de milioane. Cu acești bani, în 1990 a devenit om de afaceri, investindu-i în jocuri de poker mecanic prin ajutorul cărora a ușurat buzunarele băcăuanilor de sumele oferite cu generozitate de guvernul Roman. Numai că este obligatoriu să reținem că la aceste jocuri mecanice, care l-au îmbogățit pe Sechelariu, banii furați de acesta proveneau din buzunarele miilor de copii care veneau cu naivitate și încredere în foaierele Teatrului Bacovia. O asemenea faptă incalificabilă a mînjit și reputația teatrului, care a fost neinspirat atunci cînd a angajat să supravegheze jocurile pentru copii un asemenea individ.
In cariera acestui personaj există foarte multe puncte negre asemănătoare, dar ne vom opri doar asupra unor aspecte recente. In ziua de 7 mai a.c., la marea adunare de la Casa de Cultură, care a fost televizată pe un post local, se lăuda, dînd martor toate organele de control ale statului român, că este un om cinstit. La cîteva secunde după aceasta anunța public că nu se poate abține de la jocul de poker și că sutele de milioane pe care le-a oferit săracilor au provenit din aceste jocuri. De față fiind ministrul administrației publice, șefii finanțelor publice, garda financiară, poliția – care, de obicei, nu iartă nici un cetățean de rînd al acestei țări și pe care o plătim să vegheze asupra legalității, dar nici unul nu a sesizat că de la tribună le vorbește un evazionist fiscal de prim-rang.
Deși există legi clare în această țară privind impozitarea cîștigurilor obținute din jocurile de noroc, acest individ, împreună cu partenerii săi le-a eludat și sfidat în permanență. Cu această ocazie primarul Sechelariu a anunțat indirect lipsa de utilitate a tuturor organelor de control, precum și a PNA, deoarece se știe că în Bacău nu se mai ia mită și nu se mai fură. In Bacău se joacă poker conform principiului: numai cine pierde la poker cîștigă în afaceri!
Ajungînd la acest principiu, se pune în mod normal întrebarea: dacă licitația execuției lucrării de 65 de miliarde de lei la Teatrul Bacovia a fost cîștigată prin metoda poker sau cea compensatorie? Pentru a afla răspunsul vă invit să vizitați castelul și domeniile primarului, care depășesc net ca fast și dotare fosta reședință prezidențială din cartierul Primăverii din București. Calculați doar cantitatea betoanelor din fundația gardului acestui imens domeniu și după ce îl împărțiți cu 10 veți afla volumul nediferențiat al tuturor lucrărilor care s-au realizat la teatru cu cele 65 de miliarde. Dacă veți afla că toate lucrările ce compun acest domeniu au fost realizate cu o valoare de 6 ori mai mică decît cea plătită de Primărie pentru reparația teatrului veți ști precis unde trăiți.
După această vizită, vă îndemn să vizitați reprezentativa clădire a fostului sediu al IPJ, care în mod fizic reprezintă de șapte ori mai mult decît ceea ce reprezintă teatrul gata reparat cu cei 65 de miliarde de lei. Aflînd că a fost luată de la municipalitatea Bacăului, de către primarul Sechelariu, care a plătit pentru aceasta mai puțin decît a plătit Primăria pentru a repara teatrul, veți cunoaște motivul pentru care unuii sîntem atît de săraci și alții atît de bogați. Altfel spus, cu cele 65 de miliarde s-ar fi putut cumpăra o coloană de 400 de autoturisme Dacia, noi, ori s-ar fi construi un bloc avînd 4 scări, 5 nivele și 60 de apartamente cu cîte 3 camere în centrul Bacăului. Dacă apartamentele nu ar fi fost necesare, atunci cu acești bani se puteau executa două teatre moderne de dimensiunea Teatrului Bacovia și cu o calitate mai bună decît aceea a teatrului reparat cu 65 de miliarde.
Dacă veți face o medie a spectatorilor care au participat la manifestările din ultimii 15 ani în această sală veți afla că reparațiile constituie un report financiar de peste 900 de milioane de lei pe fiecare spectator constant. Pentru amortizarea acestor valori va trebui să veghem asupra existenței Teatrului Bacovia timp de peste 1 500 de ani! (Olimpiu Scriba POPESCU)
Lasă un răspuns