„Cultura mondenă” și reabilitarea valorilor
O constatare ce ne produce multă mirare, dar și o mare nefericire: personalitățile culturale de geniu sînt trecute din ce în ce mai mult în uitare, devin tot mai puțin cunoscute și foarte rar evocate. Una dintre explicații ar putea fi faptul că mass-media ne oferă ca hrană spirituală, în ultimii 14 ani, doar evoluții ale „culturii mondene”. Aceasta este oferta post-decembristă care ne asaltează într-o avalanșă nebună și contiunuă avînd ca puncte principale de reper nesfîrșitele prezentări de modă, reportaje despre și interviuri cu așa-zisele VIP-uri ale muzicii, televiziunii și sportului, cu predilecție ale „sportului-rege”, cu accente pe fapte și întîmplări episodice din viața lor, destul de neinteresante pentru ei și cu atît mai puțin pentru noi. Și dacă la toate acestea adăugăm abundența filmelor construite pe violență și a show-urilor de divertisment de cel mai prost gust, ne întrebăm: cum cultivăm gustul pentru frumos și pentru valorile autentice ale tinerilor?
Din păcate, o astfel de cultură este considerată valoroasă pentru că este cel mai bine vîndută atît de presa scrisă, cît și de majoritatea televiziunilor. Și mai frapant ne apare faptul că însuși ministrul culturii, referindu-se la fenomenele ce se remarcă în acest domeniu, se întreabă – mai mult pentru sine, e drept! – de ce să ne mirăm că se fac eforturi uriașe pentru proslăvirea în acest an a marelui domnitor Ștefan cel Mare și Sfînt?! În ce mă privește, cred că nimeni nu poate contesta virtuțile și calitățile ilustrului voievod al Moldovei și tocmai de aceea consider că inițierea și desfășurarea unui astfel de program comemorativ-omagial ne mai scoate din indiferența cvasi-unanimă instalată printre cei investiți cu responsabilități în acest domeniu.
Avem, totuși, și alte compensații: ce nu facem noi, se gîndesc să facă alții. Nu de mult, o personalitate „de pe plan local” a culturii mi-a atras atenția arătîndu-mi o publicație americană care-și consacrase întreaga ediție prezentării uneia dintre cele mai proeminente personalități ale culturii românești și mondiale: Mircea Eliade. Texte și ilustrații de excepție. Comentarii de profunzime a operei marelui scriitor și filozof. Totul – la modul superlativ. Am încercat revelația unei restituiri de care aveam cu adevărat nevoie; dar și sentimentul frustrării de a fi primit o lecție pe care, poate, nu o meritam, aceea de a ne vorbi alții despre valorile noastre eterne. Noi unde sîntem? Cu ce ne ocupăm? Prin ce ne justificăm tăcerea? În acorduri de manele și scheciuri tip „Vacanța Mare”, uităm de tradiții, de valori trecute și prezente și ne amăgim cu cultura-surogat ce ni se bagă cu de-a sila pe gît. Refuz să le primesc și sînt mulțumit că și alții, cei cu simțul valorilor nealterat, fac la fel ca mine. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns