Puntea strategica

Inscrisi pe ultima turnanta a mandatelor prezidentiale, Vladimir Putin si George W. Bush incearca din rasputeri sa-si aplice lovitura de gratie pentru a parasi arena politica a lumii cu miinile ridicate in binecunoscutul gest al victoriei finale. Deocamdata, tabela de scor consemneaza un rezultat de egalitate, in pofida aprecierilor unora dintre analisti, care vad un usor avantaj de partea liderului de la Kremlin, de genul scorerilor jocurilor noastre din copilarie: 0 – 0 pentru noi. Puntea prieteniei, pe care vor sa paseasca cei doi giganti actuali ai omenirii, ascunde, insa, suficiente capcane si conditionari care pot modifica in orice moment echilibrul intentional al celor doi competitori de anvergura.
Desfasurat in cadrul agendei summit-ului de la Bucuresti al Aliantei Nord-Atlantice, Consiliul NATO – Rusia reprezinta o punte strategica pentru securitatea Europei, afirma secretarul general al Organizatiei, acesta subliniind totodata ca cele trei foste tari membre ale Imperiului rusesc – Ucraina, Georgia si Republica Moldova – ramin in stand by cel putin pina la sfirsitul anului in ce priveste integrarea. Certitudine ce nu a fost deloc pe placul prezidentului rus, Vladimir Putin contracarind-o prompt: Moscova se opune cu inversunare eforturilor NATO de a inscrie aceste tari pe drumul aderarii la Alianta. Propunind o formula care, desi nu a surprins, a facut sa apara priviri intrebatoare in ochii greilor lumii: „Sa fim prieteni, oameni buni” fiindca – spunea acelasi personaj, un nou razboi rece este imposibil. Cum va arata aceasta aparent generoasa oferta venita din partea unui stat care nu prea accepta contrazicerile, si cu atit mai putin compromisurile pe scena politicii vom afla, intr-o anume masura, chiar pe parcursul zilei de astazi, cind vom putea intra in posesia rezultatelor convorbirilor purtate de cei doi presedinti in statiunea Soci; Bucurestiul constituind, asadar, un preludiu al acestui conclav al gigantilor.
In acest context, rolul episodic jucat de presedintele moldovean Vladimir Voronin la summit-ul bucurestean este doar unul conventional, chiar daca pentru citeva clipe s-a aflat aproape de luminile rampei. Dupa cum apreciau presa rusa si cea de la Chisinau, acesta isi propusese doar prezentarea initiativei de garantare internationala a statutului de neutralitate a tarii sale. De fapt, sustin unii dintre comentatori, Voronin intentiona sa solicite UE, SUA si Ucrainei sa semneze un acord prin care sa garanteze amintitul statut de neutralitate. Era, de fapt, vorba despre un test de fidelitate fata de Vladimir Putin, omul care nu-si va pierde nimic din influenta uriasa pe care si-a construit-o, intrucit in doar o luna de zile isi va lua in primire postul de prim-ministru al Executivului rus. Se pare, insa, ca nu a fost nevoie de acel acord din moment ce tinutul dintre Prut si Nistru este tratat ca un fel de talisman extrem de pretios, sau de moneda forte, fiind tinut la distanta respectabila de influentele Romaniei si ale NATO. In aceasta privinta, presedintele rus a fost cit se poate de clar si de categoric: prezenta unui bloc militar la granitele noastre nu este de natura sa dea Rusiei liniste; astfel ca sintem indreptatiti a crede ca siguranta in declaratii a secretarului general al NATO privind insertia Ucrainei, Georgiei si Republicii Moldova va avea doar valoarea unui mod de exprimare, pur si simplu, si nimic mai mult. Puntea strategica ramine, din perspectiva Consiliului NATO – Rusia, solutia optima. Date fiind, insa, interesele si orgoliile celor doi mari ai lumii, ramine de vazut daca va fi loc de trecere pentru amindoi, ori daca acestia nu se vor bloca la mijlocul podului. Raspunsul se afla pe tarmul marii Negre, la Soci.