Pur și simplu

Infantilitatea gîndirii de tranziție: un erou sau un tătuc

Oameni care pînă mai ieri nu-l puteau suferi pe Traian Băsescu și care mărturiseau că nu-l vor vota (și nici nu l-au votat) au devenit dintr-o dată alții. Acum văd în el un erou, un adevărat salvator al patriei. Sînt gata să delege întreaga răspundere pe umerii lui Traian Băsescu, erou providențial, care ne va duce de mînă în Paradis. în acest mod de a gîndi se vădește uriașa infantilizare la care ne-a supus regimul comunist: așteptăm un „tătuc bun” după ce decenii întregi am avut unul vitreg, iar de 15 ani încoace unul perfid și fățarnic.
Pentru ca lumea să-și dea seama că Ion Iliescu este un om cu personalitate dublă, înrobit dorinței de putere, a fost de-ajuns să emită acel decret de grațiere a lui Miron Cozma ca să intre definitiv în dizgrație publică, antrenînd după sine și PSD. Că acest partid s-a structurat pe planuri mafiote, înghițitoare de bani publici, că întreaga lui componență a roit în jurul „tătucului” Ion Iliescu și al lui Adrian Năstase, un ins cu tendințe dictatoriale, nu era foarte greu de observat. S-a văzut cu claritate de-abia cînd fotoliul prezidențial a fost adjudecat de un Traian Băsescu direct, nesofisticat, un om care spune lucrurilor pe nume. Iată un prim și însemnat cîștig politic, dar și de conștiință. Numai atît nu este, însă, suficient. Cît timp vom miza pe un „tătuc”, fie el supranumit și „erou salvator” vom rămîne socialmente bolnavi și infantili. Nu e destul doar să ne dăm votul unui „erou”, să „mergem pe mîna” lui Traian Băsescu, să lăsăm treburile țării doar pe umerii unui singur om. Trebuie să cerem ceva mai mult și de la noi înșine: să ne primenim sufletește, să ne schimbăm, să punem pasiune în constituirea unor instituții solide ale statului în care să avem încredere, să respectăm legile, buna cuviință și măsură, să nu întindem mîna după mită, nici s-o oferim cînd avem ceva de rezolvat. Șmecheria cu „mă descurc cum pot” poate ține un timp, dar nu totdeauna. A uza la nesfîrșit de acest criteriu balcanic înseamnă a prelungi boala, căreia nu-i vom mai găsi leac.
Nu un „erou” trebuie să salveze țara, ci toată lumea. Privind cu speranță spre un singur om fără ca noi să punem umărul la nimic, vom trăi alte dezamăgiri. Istoria ultimelor șase decenii e prea crudă și prea apropiată ca să uităm că ne-au dezamăgit, rînd pe rînd, tătucii de tipul lui Gheorghiu-Dej, Ceaușescu, Iliescu și chiar Emil Constantinescu. Acesta din urmă, rămas singur, fără suportul nostru moral, s-a dovedit slab, neputincios și total incapabil să se sprijine pe societatea civilă, pe oameni de bună credință care să-l ajute și să-l sfătuiască. Din fericire, Traian Băsescu și-a închegat o echipă puternică, el fiind capabil s-o dirijeze, dar s-o și asculte cu folos. Colaborarea sa cu Călin Popescu Tăriceanu, atent și bine susținută de stafurile PNL și PD, arată că o alianță politică nu e, în mod normal, o simplă instalație pentru cîștigarea puterii, ci mai degrabă un exercițiu privitor la prefigurarea unei echipe de decizie plauzibile. După importanții pași electorali, această echipă s-a ocupat de identificarea unor competențe executive, care, odată ajunse la vîrf, să garanteze profesionalismul guvernării. Cred că „eroismul” lui Băsescu în asta constă și nu în providențialitatea personalității sale.
Faptul că liderii Alianței D.A. au propus un guvern alcătuit din oameni ce au probat calități sociale, organizatorice și de gîndire este primul pas spre normalitate. Este și prima lovitură dată strategiei duplicitare, adusă de Ion Iliescu și Adrian Năstase la limita schizofreniei: aceea că țara a progresat enorm (oare?), dar lipsa de solidaritate ne-a împiedicat să facem rapid pași spre Europa. Cu alte cuvinte, se acuza reaua credință a Opoziției necooperante. Idioțenie curată! Cine a mai văzut vreodată o opoziție cooperantă?
Solidaritatea care ni se cere, de-acum înainte va fi necesară, avînd în vedere uriașele nevoi interne precum și costurile integrării în U.E. Va trebui să abandonăm retorica noastră chinuită, contraproductivă cum că: „toți sînt la fel”; ăștia cine mai sînt că n-am auzit de ei”; „dac-aș avea o mitralieră pe toți i-aș secera, că tot un drac sînt” etc. Va mai trebui să abandonăm seria de „analiști politici” morocănoși, ursuzi, acriți și cîrcotași de soiul lui C.T. Popescu, Ion Cristoiu, Bogdan Chireac, Iosif Boda, Silviu Brucan ș.a. ale căror prestații conduc mai degrabă spre neîncredere și intoleranță, decît spre o stare de echilibru a societății. De altfel, ne-am cam săturat de acrelile acestor inși, mult prea abuziv solicitați de televiziunile autohtone. Logica lor șchioapă ne-a dezorientat și ne-a amărît prea multe zile ale acestei nesfîrșite tranziții.
Vasile PRUTEANU afiote, înghițitoare de bani publici, că întreaga lui componență a roit în jurul „tătucului” Ion Iliescu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!