Pur și simplu

De undeva trebuie început!

Acum, cu cîteva zile înainte de alegeri, candidați la „îmbogățire peste noapte” oferă un spectacol pe cît de grotesc, pe atît de uluitor în materie de moralitate. Toată goana de astăzi este mînată de căutarea norocului extras din urnă, de jocul ademenitor al aleatoriului, care-i plin de toate farmecele neprevăzutului și de toate iluziile îngăduite de incertitudine. Destinele combatanților politici par a se învîrti perpetuu într-o urnă încă nevăzută, dar fermecată prin rezultatele ce vor fi extrase din ea. Ca să aibă cîștig de cauză, toți candidații pretind a ști care sînt interesele țării, toți luptă (oratoric) pentru oblojirea, propășirea și integrarea ei în UE.
De multe ori am sentimentul că s-a umplut țara de vadimi întrupați în „interes național” al neamului nevoiaș, căruia trebuie să-i facem și să-i dregem. Partidul de guvernămînt (ajutat de PUR și PRM) bate mereu monedă falsă cu chipuri (și pe o parte și pe cealaltă) ale acelorași persoane de rang secund, foști activiști UTC, UASCR, PCR, readuși de Ion Iliescu și Adrian Năstase în structurile de stat. Percepția populației este că trei dintre partidele importante, care vor să acceadă la Putere (PSD, PUR, PRM) vorbesc parcă de o «restaurație a comunismului». Concluzia este falsă, pentru că majoritatea foștilor activiști ai PCR (Ioan Mircea Pașcu, Miron Mitrea, Octav Cozmâncă, Dan Voiculescu, Matei Agathon, Viorel Hrebenciuc, Rodica Stănoiu etc) au devenit capitaliști convinși și sînt cît se poate de încîntați de noua lor putere politică și economică. Ei nu mai vor „vechile avantaje”, devenite minore de-acum. Ei doresc milioanele de dolari obținute în timp record ca urmare a exploatării în beneficiul propriu a înaltelor posturi politice sau guvernamentale.
Nu-i de mirare, în asemenea context, că Băsescu și Alianța D.A. rad toate nostalgiile și simpatiile post-totalitare printr-un discurs realist, axat pe jaful sistematic practicat de un partid (PSD) dispus să-i cocoloșească pe marii delapidatori, pe traficanții de idei și chiar să tolereze isteriile xenofobe ale cîtorva țoape rudimentare. în situația în care pe scena politică au apărut și se strofoacă tot felul de insuficienți, toți papugiii, toți agitații ce se cred un amestec de Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu este firesc ca un discurs realist ca al lui Băsescu să primeze în fața demagogiei de tip Trahanache. „De la binele partidului atîrnă binele țării și de la binele țării atîrnă binele nostru” clamează solemn Trahanache, unul din personajele cele mai odioase ale lui I.L.Caragiale din piesa „O scrisoare pierdută”. Binele țării – într-o astfel de concepție – e doar o verigă intermediară, o punte între victoria propriei politici și înflorirea averii personale. Lecție bine învățată de demagogii PSD! Numai un orb nu vede că funcțiile importante în structurile de stat sînt deținute, în general, de aceleași categorii de politicieni, ba chiar și de aceleași persoane, active nevoie mare în vremea împușcatului (Gheorghi Prisecaru, Ristea Priboi, Adrian Păunescu etc). Acesta constituie unul dintre motivele de nemulțumire a populației, agravate de adîncirea disparităților economice, de averile uriașe strînse pe căi ilegale, de nesiguranța locului de muncă, a zilei de mîine.
Băsescu îndeamnă lumea să nu mai asiste perplexă la pretenția politică a unor oameni ce s-au dovedit doar rechini ai averilor publice, ci să adere la un program realist, cu termene precise, propus să aducă (dacă nu bunăstarea mult așteptată) măcar ameliorarea sărăciei lucii în care ne aflăm. Prestația lui Băsescu nu este nici pe departe comparabilă cu semeția lui Adrian Năstase. La Băsescu ies mai degrabă la iveală realismul politic și un sănătos spirit critic. Nimic euforic, nimic triumfal în comportamentul său.
Profesorul universitar englez, John Callager, aprecia că în România de după decembrie ’89 a existat și există o continuitate la putere în spirit comunist-totalitarist. Băsescu apreciază că „abia am făcut cîțiva pași pe calea democrației. Lucrurile merg greu, nu se pot îndrepta peste noapte! De undeva, însă, trebuie început. Un început corect, în cunoștință de cauză. Nu mai este timpul să credem în tot felul de paradisuri terestre, să adoptăm retorica progresului continuu și a victoriei finale cînd, de fapt, este vorba de o proastă administrație, de dificultăți și chiar de o anumită criză, adîncită de jafuri incalificabile. Acestea nu puteau reuși «decît împreună, în continuitate la guvernare», așa cum încă ne mai cere PSD, somîndu-ne să nu ne dăm cu ăia care au guvernat dezastruos în timp, siliți de marile găuri din economie și «de tunurile» date băncilor în favoarea clientelei politice a PSD, fost PDSR”. (Vasile PRUTEANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!