PUR ȘI SIMPLU Capitalismul românesc de cumetrie

Vasile PRUTEANU

Începînd cu președintele țării și pînă la ultimul ministru al guvernului Năstase, mai nimeni nu mai este ce pare a fi. De-atîtea măști, mulți nu mai știu ce comedie joacă. Tocmai cînd credeam că Ion Iliescu se află în faza crepusculară a evoluției sale politice, că fondul de uzură fizică și psihică îi joacă mereu renghiuri cu consecințe grave în plan extern, iată că vine cu un nou aplomb critic, de era cît pe ce să-l credem: „…la noi se construiește un capitalism de cumetrie”. Așadar, s-ar părea că președintele se îndreaptă viguros împotriva corupției, că de data asta nu va lansa doar o lozincă, în timp ce marile afaceri oneroase, escrocheriile și îmbogățirile de peste noapte ale fruntașilor PSD își văd de treaba lor. Falsă percepție! Iluzie!

Președintele rămîne consecvent cu sine; nu întreprinde nimic. Este același politician alunecos, care zice, dar nu face. Atitudinea asta dă bine la alegătorul naiv. Iată, zice acesta, președintele ține cu dreptatea, ține cu omul năpăstuit. Între timp, baronii se îmbogățesc, apărați de un guvern cu aproape jumătate dintre miniștrii săi dovediți corupți, „cumetriile” financiare își văd bine mersi de bairamurile lor, prețurile cresc apăsînd o populație adusă în pragul deznădejdii. Masca „omului de bine” purtată cu abilitate de d-l Ion Iliescu și (de ce nu?) de Adrian Năstase, face ca aceste două personalități ale regimului pesedist de tranziție să fie monumentalizate și adulate de către spirite mediocre, scuzabile, în cel mai bun caz, prin bine-intenționata lor „candoare”. Candoare? Să-i zicem așa, ca să nu supărăm prostia, inerția de gîndire sau interesul bine mascat al unor,a sub aparența obedienței.

Dacă românii l-au ascultat cu uimire pe d-l Ion Iliescu certîndu-și partenerii politici implicați în afaceri oneroase sau cum acesta l-a blocat, uneori, pe premierul prea grăbit să-i ia locul, să nu-și imagineze că președintele i-a atacat direct pe corupții care au scandalizat presa autohtonă și cea internațională. Dezvăluirile puternic mediatizate ale cazurilor de corupție privind pe Rodica Stănoiu, Hildegard Puwak, Nicolae Văcăroiu, Dan Iosif, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Dan Matei Agathon, Șerban Mihăilescu și pe senatorul pesedist Traian Rece (care a scos la bătaie un milion de dolari pentru o privatizare) au rămas fără ecou în plan politic și juridic. Faptul că baronii PSD fac legea în teritoriu nu deranjează deloc structurile de Putere. Pe toți aceștia, atît președintele, cît și primul-ministru i-au protejat printr-o tăcere suspectă. Ba, premierul a minimalizat astfel de ilegalități, de parcă ar fi spus: cine fură 100 – 150 de mii de dolari sau euro, nu înseamnă nimic. Dacă nu furi, nenică, măcar un milion de dolari, treci mai bine în opoziție.

Puțini concetățeni de-ai noștri și chiar analiști politici par a-și da seama că, de la începutul anului 2003, cel care, pentru majoritatea românilor, reprezintă încă „tătucul”, politicianul exemplar, „sărac și cinstit”, a redevenit agitatorul partizan al PSD, în încercarea de a-și pregăti și după 2004 un rol major pe scena politică, prin resuscitarea naționalismului de tip PCR-ist. Ceea ce analiștii au considerat „gafe prezidențiale” sînt, de fapt, calcule bine țintite, în ideea de a-și aranja un viitor activ, în care să joace un rol cel puțin la fel de important ca și pînă acum.

Nu este întîmplătoare reacția iritată la criticile ambasadorului SUA, Michael Guest, față de creșterea corupției, nici „directivele” date magistraților privind nerespectarea proprietăților evreiești, declarațiile iresponsabile din ziarul israelian „Hq’aretz” legate de holocaustul din România sau dublul limbaj după intervenția americană în Irak. Aceste așa -zise „ieșiri” sau „scăpări” indică un joc cu evidente conotații electorale, urmărind să atragă pentru PSD-ul pe care-l va conduce „bazinul” naționalist – extremist al PRM, precum și pe cei sensibili la „patriotismul” lozincard, de paradă, afișat întotdeauna atunci cînd e vorba de atras voturi. În pofida luării de poziție privind „capitalismul de cumetrie”, critica dură a corupției guvernamentale s-a estompat pînă la dispariție, ca și „pălmuțele” aplicate premierului. Omul care pînă mai ieri apăra „dreptatea socială” a încetat dintr-o dată să mai vorbească despre cercetarea uriașelor averi pesediste, propunînd , în schimb, anchetarea liderilor Opoziției, fie și numai pentru a-i macula, a pune la îndoială onestitatea și credibilitatea acestora. Ce se întîmplă în curtea lui, a PSD-ului, nu se vede, nu se aude. Așadar, ținta vizată de Ion Iliescu este viitorul politic al PSD, pe care (nu fără abilitate) îl construiește pentru sine și protejații săi, trecînd cu uimitoare ușurință peste convingerile afișate în ultimii trei ani.