De cîțiva ani buni urmăresc cu mare interes expoziția internațională de idei noi și invenții nemaivăzute și nemaiauzite, care se organizează periodic la Nurenberg. Așa cum e firesc, expoziția stîrnește admirația spiritelor de avangardă (care mizează pe fantezia creatoare), dar și scepticismul rutinaților, hotărîți să respingă orice idee de progres. În acest sens, de departe sare în ochi reeditarea „Manualului inchizitorilor”, redactat la Avignon în 1376 de către călugărul franciscan Nicolaus Emerich, însoțit de comentariul altui franciscan – Thomas Pena – și încheiat cu cuvintele… „Laud obiceiul de a tortura pe acuzați. Teroriștii contemporani ar trebui să știe cum se smulg mărturisiri complete odată cu smulgerea unghiilor, sau tortura prin foame și sete, prin spaimă și picătura chinezească”. Dat dracului acest manual. Mai că-mi vine a crede că în curînd vom avea ghidul „Tortura de buzunar” sau un manual „Învățați scoaterea ochilor fără profesor”. Desigur, nu mă așteptam ca printre „noutăți” să apară o carte atît de veche fără să propună nimic deosebit în afară de îndemnurile pentru teroriști de a utiliza torturi vechi în condiții noi. De care teroriștii tot n-au nevoie, fiindcă trec direct la decapitare și ucidere de copii nevinovați.
Pentru anul viitor am și eu o idee: propun să mi se breveteze „Ochelarii de privit înapoi”. Pentru că se știe că așa cum ne învață istoria (cînd reușește, totuși, să ne învețe cîte ceva), cea mai bună metodă pentru a privi înainte o constituie capacitatea de a avea în fața ochilor trecutul. Operațiunea nu e întotdeauna ușoară și nici plăcută. Cine nu știe că gîndindu-ne fie la trecutul vieții noastre intime, fie la starea socială în care am vegetat aproape 50 de ani în comunism sîntem îndemnați a privi îndărăt cu mînie? Totuși, în ciuda neajunsurilor, sînt încredințat că ochelarii despre care vorbesc ar putea fi de mare folos oamenilor politici, șefilor de stat în special. Aceștia ar putea vedea că aceleași cauze provoacă aceleași efecte, că foamea, nedreptatea, inechitățile sociale sînt fenomene ce dezlănțuie cu regularitate explozii sociale nedorite, că hotărîndu-te să cedezi ceva în fața șantajului nu salvezi restul, ci dimpotrivă, îl pierzi, că neacordînd independența politică sau economică unor state mici înglobate, în trecut, în imperii mari provoacă acel terorism contemporan devastator. Lentilele mele ar scăpa liderii lumii de o gravă maladie a vieții politice: MIOPIA. Rușii și Vladimir Putin ar putea înțelege că răpirile de ostatici, ambuscadele cecene, „văduvele negre” sinucigașe nu sînt altceva decît „luptele de partizani” practicate de tătuca Stalin și de generalii Tito și Franco. Americanii, la rîndul lor, ar putea înțelege că trupele de ocupație nu au și n-au avut niciodată viață ușoară. Așa că strategii de la Pentagon nu trebuie să pară surprinși de izbucnirea insurgenței irakiene. Ceea ce nemții considerau a fi terorism în anii 1941-1945 a fost lăudat după război ca fiind „luptă de eliberare națională”. Chestie de optică. Cecenii au, însă, optica lor. Știu, de pildă, că insurgența se înscrie în tragica normalitate a ocupației rusești. Rezistența franceză și partizanii ruși făceau cam aceleași lucruri: atacau liniile de aprovizionare germane, pedepseau colaboraționiștii, ucideau soldații inamici ori de cîte ori aveau ocazia. Dacă terorismul contemporan ia forme aberante, lovind și nevinovați, nu trebuie să ne surprindă. Dracu’ știe ce interese și ale cui vor fi fiind cele ce le apără diversele facțiuni teroriste. Lumea e prea complexă, viziunile asupra ei prea complicate. Va mai trece multă apă pe Tigru și Eufrat, pe Volga și pe Missisippi pînă va „izbucni prima pace mondială”.
Mă gîndesc că și în politica românească asemenea ochelari ar fi de mare folos. S-ar vedea ce au pățit cei ce au lovit, în trecut, cu bîta în fondurile publice, ca și cei ce au produs asemenea „miracole economice” încît nu ne mai revenim de pe urma lor. Ar fi mai vie imaginea de la Tîrgoviște a Tiranului și Sinistrei și poate i-ar mai potoli pe avarii (ba, putem zice chiar bandiții) care jefuiesc țara ca să-și construiască vile de neam prost, să-și întrețină limuzinele, secretarele cu zvînc, gorilele de pază și imaginea de mitocani cu diplome de intelectuali, plătite cu dolari. (Vasile PRUTEANU)
Lasă un răspuns