* … la Universitatea Bacău
Doru CIUCESCU
Universitatea din Bacău, ca de altfel întreg învățămîntul superior românesc, se află la marea încercare a restructurării în vederea creării spațiului unic universitar european începînd cu toamna anului 2005. Aceasta înseamnă că se dorește ca oferta educațională să prezinte două caracteristici – comparabilitate și compatibilitate, care să permită echivalarea diplomelor și mobilitatea studenților în Uniunea Europeană și nu numai. În acest sens, la nivel național se află în dezbatere proiectul unei legi care a stîrnit o serie de comentarii critice și reacții adverse mai mult sau mai puțin justificate. Concomitent, la toate instituțiile de învățămînt superior au avut loc alegeri academice de stabilire, printre altele, a personalităților care vor ocupa funcția de rector, deosebit de importantă în luarea deciziilor.
Cum este pregătită Universitatea din Bacău pentru a face față acestei perioade de restructurare, care se anunță foarte „fierbinte”? Răspunsul la această întrebare este deosebit de complex, iar spațiul limitat al unei rubrici de ziar permite scoaterea în evidență numai a anumitor aspecte. Se spune că rufele se spală în familie, dar consider că Universitatea din Bacău, din al cărui colectiv fac parte ca profesor universitar, nu este un „sereleu” mărunt, care dacă are probleme manageriale interesează prea puțină lume, și că lucrurile trebuie să fie analizate fără patimă, dar asertiv și constructiv. Modul în care a fost și va fi condusă universitatea de stat băcăuană nu îi privește numai pe angajații ei, cît și pe tinerii din centrul Moldovei și părinții acestora, cărora nu le este indiferent dacă specialitatea dorită poate fi studiată la Bacău sau la sute de kilometri depărtare.
În primul rînd, vreau să remarc faptul că sarcina noului rector – prof.univ.dr. Gheorghiță Gogu, recent confirmat în funcție de Ministerul Educației și Cercetării – este ingrată, eufemistic vorbind, dacă luăm în considerare „moștenirea” lăsată de rectorii care i-au precedat, mai ales de prof.univ.dr. Victor Blănuță, care a condus destinele universității în ultimii 8 ani.
Asupra acestei „moșteniri” mă voi opri. Voi începe cu realizările, care nu sînt puține. În cei peste 14 ani care s-au scurs de la instituirea ei în anul 1990, ca urmare a vizitei-fulger a lui Petre Roman, prim-ministru pe atunci, la Universitatea din Bacău s-au înregistrat progrese remarcabile, prin înființarea a 4 facultăți (Educație fizică și sport, Inginerie, Litere și Științe), precum și a unei serii de departamente. De asemenea, s-au înființat studii post-universitare de masterat, aprofundate, de specializare sau de perfecționare, astfel că numărul studenților a ajuns la 5000. Toate bune și frumoase, dacă nu ar bate la ușă restructurarea universitară. Să vedem ce cuprinde textul proiectului de lege menționat anterior. De departe, primul aspect relevant este dispariția învățămîntului de scurtă durată și apariția a numai 3 cicluri: licență, masterat și doctorat, în formula 3,2,3 (sau mai mult). Rezultă că vor dispare din statul de funcțiuni și de personal didactic orele prevăzute pentru învățămîntul de scurtă durată. Șocul unei astfel de măsuri ar putea fi atenuat de prezența unei oferte mai diversificate a domeniilor de licență și a specializărilor de masterat și de doctorat. Ori, tocmai aici managementul strategic din ultimii ani la nivel de rector a fost în suferință. În primul rînd, Universitatea din Bacău încă nu a devenit instituție organizatoare de doctorat (I.O.D), alături de alte cîteva instituții de învățămînt superior de stat din țară, cum este cazul Universității „Eftimie Murgu” din Reșița. O cauză a acestei nerealizări a constat în lipsa unui număr suficient de profesori universitari: cel puțin 3 profesori universitari la un domeniu de activitate. Totuși, începînd cu toamna anului 1992, la Universitatea din Bacău au funcționat și încă funcționează 3 profesori universitari doctori în matematică: Victor Blănuță, Valeriu Popa și Gabriel Puiu. De ce aceste personalități, binecunoscute nu numai în cadrul universității, dar și de mulți băcăuani, nu au ajuns conducători de doctorat? Au fost ei atît de ocupați cu redactarea lucrărilor științifice, cu elaborarea subiectelor la concursurile de admitere sau cu alte activități? Nu au fost confirmați de ministerul de resort? A fost indiferență? Au fost alte cauze? Motivul acestei ratări, care nu a permis realizarea saltului calitativ așteptat de toată comunitatea universitară băcăuană, este știut numai de ei. În al doilea rînd, Universitatea din Bacău nu și-a diversificat suficient serviciile educaționale pentru a putea veni în întîmpinarea cererii unui oraș în plină dezvoltare, cu 205 000 de locuitori, dar și a celor 8 județe moldovene și a județelor limitrofe din Ardeal.
Cum ar fi putut arăta la ora actuală Universitatea din Bacău în cazul unui management de performanță se poate visa cu ochii deschiși citind site-ul Universității din Oradea. În perioada comunistă ambele instituții de învățămînt superior au avut o istorie identică, parcă trasă la copiator. În primăvara anului 1990, Ion Iliescu, aflat într-o vizită de lucru, a anunțat înființarea Universității din Oradea. De atunci cele două universități s-au dezvoltat cu alte viteze, datorită în primul rînd unui management diferit. Astfel, la Universitatea din Oradea au apărut nici mai mult nici mai puțin decît 18 facultăți (Arhitectură și construcții, Arte vizuale, Educație fizică și sport, Electrotehnică și informatică, Energetică, Inginerie managerială și tehnologică, Istorie-geografie, Litere, Medicină și farmacie, Muzică, Protecția mediului, Științe, Științe economice, Științe juridice, Științe politice și științele comunicării, Științe socio-umane, Teologie ortodoxă, Textile și pielărie). Numărul studenților a ajuns la 35.000, devenind una dintre cele mai mari instituții de învățămînt superior din țară (!). De asemenea, Universitatea din Oradea este instituție organizatoare de doctorat.
Acest exemplu ne oferă o imagine convingătoare despre modul în care a fost realizat managementul la Universitatea din Bacău; s-au făcut numeroase lucruri bune, dar care nu reprezintă nici un sfert din performanța Universității din Oradea. Din acest motiv mulți tineri din Bacău au fost siliți să plece în alte localități pentru a studia dreptul, medicina, farmacia, teologia, arhitectura, artele vizuale, științele socio-umane etc.
Într-un cuvînt, de la Universitatea din Bacău se așteaptă o ofertă educațională mult mai diversificată pentru a veni în întîmpinarea cererii comunității în care își desfășoară activitatea, în concordanță cu restructurarea impusă de aderarea la Uniunea Europeană.
Lasă un răspuns