De la Galilei încoace știm că Pămîntul se rotește în jurul axei sale și al unei stele foarte strălucitoare, numită Soare. Se pare că Pămîntul nu e fidel principiilor fizicii moderne, întrucît el se rotește cum îl taie capul. După ce s-a învîrtit în jurul axei Berlin – Roma – Tokio, apoi în jurul stelei de pe Kremlin (de la care ne venea lumina, ziua și noaptea), a început să dea tîrcoale unor oameni care au stat în umbra lui în fostele servicii secrete ale Securității, mai ales în cele ale Direcției pentru Operațiuni Valutare. Rămași, oarecum, șomeri de lux după 1989, acești specialiști în „vămuirea” tuturor tranzacțiilor de comerț exterior (mai ales a celor cu armament, diamante și petrol), nu au acceptat să stea cu mîinile în sîn. Au început să producă iar bani negri pentru guvernanți din așa-numitele afaceri „Petrol pentru Jugoslavia”, „Arme pentru Africa”, „Elicoptere pentru Africa de Sud”, afacerile „Porțelanul”, „Țigareta 1 și 2” etc. Nu e deloc greu de imaginat că asemenea „bombe” nu puteau fi produse de un oarecare mafiot (fie el și de talie mondială), fără sprijinul unor structuri statale bine organizate, acceptate tacit și dirijate din umbră. Ar fi de rîsul curcilor să credem că fără acceptul puterii politice o mega-escrocherie de tipul celei SOV-INVEST ar fi posibilă și ar putea atrage instituții de stat ca Banca Agricolă, Centrocoop și CEC, făcîndu-le acționare cu participații egale. Cine a intuit corect că numai Pămîntul se rotește, iar afacerile se învîrtesc cu folos cînd la mijloc sînt banii altora – depuși prin CEC, cooperație sau bănci – știe că aceștia pot fi escrocați cu un minim efort de imaginație.
Escrocheria de anvergură FNI ar fi putut rezista un timp suficient de îndelungat ca să atragă banii unui însemnat număr de oameni, aducîndu-i în pragul disperării? FNI și-a făcut apariția înainte de alegerile din 1996, sub conducerea generaluluiu Gioni Popescu, care a coordonat cooperația înainte de 1989. Escrocheria s-a „umflat” în timpul regimului CDR și a „pocnit” hăt încoace, cînd lucrurile nu au mai putut fi stăpînite și scandalurile au izbucnit în presă. Faptul că circa 70 la sută dintre filialele județene ale FNI erau conduse de foști ofițeri de securitate pensionați, ne arată că rețeaua „afacerii” era atent coordonată. Acum se vede limpede că declarația ex-președintelui Emil Constantinescu cum că „peste tot sînt prezente serviciile secrete” nu erau o invenție și că amploarea manevrelor acestora îl depășea, iar fenomenul nu a mai fi putut stăpînit.
Care să fi fost motivația inventării FNI? Este limpede că s-a dorit o acumulare uriașă de capital, de care se putea dispune fără transparență în situații de criză și fără a se atinge de buget. Nu întîmplător s-a lansat minciuna că valoarea Fondului este pozitivă, cînd, de fapt, era extrem de negativă. De aici se puteau aproviziona cu parale mulți demnitari, fără să încalce legea, mai ales că Ministerul Finanțelor accepta tacit extragerile gigantice în beneficiul unor persoane de-acum știute, sau al altora, încă nedezvăluite. Ce ar putea aduce ca noutate Ioana Maria Vlas (fostă colaboratoare a Securității), împinsă la înaintare ca pion de sacrificiu? Cam tot atît cît a adus Truțulescu în afacerea „Țigareta”. Adică mai nimic. Nici faptul că a migrat în Israel un timp îndelungat nu este un mare secret. Se știe că Direcția pentru Operațiuni Valutare a Securității avea strînse legături de afaceri cu Israelul și nu întîmplător madam Vlas acolo s-a ascuns. Există convingerea că revenirea ei e un simplu act de disimulare și că dezvăluirile ei nu vor avea nici o relevanță. Cam așa se scot sume enorme în beneficiul unor acoliți politici, iar pentru uzul naivilor se lansează scenarii atractive de cîștiguri nemuncite. Pînă dau banii. După aia, pa, pe altă-dată și cu alți naivi, poate cu aceiași!
Asemenea scenarii nu reprezintă un șoc pentru analiștii atenți ai vieții economice. Pînă și SUA au trecut prin astflel de situații, cînd mafia sindicatelor a atacat fondurile de pensii, obținînd beneficii mult mai consistente. De aceea, nu ne mai miră actualele operațiuni de mai mică anvergură ale guvernanților noștri în scopul obținerii unor profituri mari de către unele S.R.L.-uri, cum este AEDIFICIA Carpați. Ca să i se atribuie executarea unor lucrări de proiectare și execuție la Muzeul de Artă Contemporană al României, Guvernul a lansat OU nr. 60/2002 care modifică „Legea achizițiilor Publice” aprobată prin OU nr. 1061/25 octombrie 2001, ridicînd pragul valoric la 250.000 euro, de la 150.000 euro, cît era inițial prevăzut. Suprafața care urmează a fi transformată și modernizată la muzeu prin noi lucrări „se umflă” artificial de la 9.000 mp la 16.000, iar costul crește de la 250 dolari pe mp la 750 dolari mp, adică de trei ori mai mare decît cel aprobat în normativele anterioare. O fi trecut dolarul printr-o criză inflaționistă așa de spectaculoasă? Știm că nu! Socotiți dumneavoastră ce morman de bani obține AEDIFICIA prin noua modificare a Legii Achizițiilor Publice și veți vedea unde se duc banii noștri prin ingineriile financiare. Și asta, fiindcă „așa vrea mușchii lui Adrian Năstase”. E necesar, încă, să ne mai mirăm că sărăcim de la o zi la alta și că nu sporim în bunăstare, oricare ar fi indicele de creștere a producției industriale și al schimburilor comerciale externe? Iată, așadar, că Pămîntul și-a găsit, în țara noastră, un alt buric în jurul căruia se învîrtește profitabil pentru guvernarea PSD, pentru unele S.R.L.-uri iscate dintre kalașnikoavele fostei Securități, de unde nu răzbate nici măcar o cîtime de informație spre CNSAS-ul pus deja pe chituci de domnul deputat Predescu. (Vasile PRUTEANU)
Lasă un răspuns