Vasile PRUTEANU
Cîteodată am prostul obicei de a mai răsfoi unele reviste științifice, chit că multe descopriri mă deprimă, ca de pildă clonarea umană. Șmecheria asta genetică dacă devine practică obișnuită, ne-am dus pe apa sîmbetei. Aflați de la mine că toți indivizii cu apucături dictatoriale, teroriștii și proștii notorii vor neapărat să-ți perpetueze în eternitate persoana lor tîmpită, chiar dacă viitorul produs va trăi în alte medii sociale, în alte realități istorice și culturale și va gîndi mult diferit de donator. Instinctele, însă, îi vor rămîne clonei neatinse și asta ne-ar mai trebui la cîte belele avem pe cap. Și așa sînt mult prea mulți „bolnavi” de propria persoană, pe care caută s-o afirme cu cel mai neînsemnat prilej. Spune-i unuia, de exemplu, ce ți s-a întîmplat, vei vedea că imediat sare că și el a trecut prin ceva și mai și. Cunosc intelectuali și scriitori din Bacău care nu scapă nici un prilej pentru a se ilustra pe sine, vorbind pînă și unei întruniri de vidanjori, numai să fie ei în centrul atenției. Alții – deși conduc instituții specializate în alte domenii – au ambiția stupidă de a-ți edita cărți sau reviste, fie și numai pentru a-și vedea numele tipărit și a poza în creator de marcă, dacă nu cumva chiar de geniu, despre care nimeni nu va mai auzi peste două-trei decenii. Spune-i individului că n-are talent, n-are har, că toate scrierile lui sînt o contrafăcătură livrescă și ți l-ai făcut dușman pe viață. N-ar fi nimic dacă insul ar fi numai resemntimentar, dar e și îngrozitor de răzbunător. Nu va uita să te calomnieze și să-ți provoace cel mai cumplit rău cînd i se va ivi ocazia.
Deunăzi, am descoperit alte „minuni” în revistele pe care le-am răsfoit. Dumneavoastră știți din ce sînteți făcuți? Nu știți, că dacă ați fi știut, ați fi spus.După un moment de gîndire, cred că a-ți zice că din carne și oase sau din tata și mama. Oarecum adevărat. Ei bine, cercetătorii Institutului de fizică atomică „Max Planck” din Munchen susțin că omul este un conglomerat de minerale, strict inventariate și cuantificate în proporții exact măsurabile.Decepționant! Mă simt ca un raft cu sertărașe pline cu minerale frumos etichetate: atîtea grame fier, atîtea sulf, magneziu, zinc, atît la sută bariu etc. Nu mai sînt ființa complicată, cu trăiri, sentimente, visuri și idealuri niciodată atinse. Sînt un biet conglomerat de minerale.Chimiștii și biologii știu ce perturbări grave se produc dacă exagerezi puțin proporția substanțelor. Cîteva grame în plus de sulf vărsate din greșeală divină în corpul unui om îl poate face pe acesta idiot sau geniu.Te pomenești că inteligența (pentru care noi avem o admirație nelimitată) nu-i în fond altceva decît un pic mai mult cupru înglobat în tiroidă. Poate că iubita adorată nu-i așa de dulce și frumoasă decît pentru că s-a nimerit să aibă mai mult potasiu. Dacă avea, să zicem, mai puțin iod, era gușată și cine naiba se mai încrucă cu o gușată? După cum observați, nu-i vorba nici măcar de metale scumpe. Numai inimile caritabile (ca și dantura reparată) au oarecare urme de aur și argint. Așa că, decît să porți pe deget o verighetă de căsătorie de 18 carate (care-ți produc atîtea neplăceri, mai ales în delegațiile prelungite), mai bine o înghiți ca să-ți repari inima de dragostea ce te-a cotropit.
Tot cercetătorii de la „Max Planck” au constatat că Pămîntul este un imens aspirator de praf interstelar, planeta noastră obișnuind să atragă – nu se știe de ce – praful expulzat de pe planetele vecine, ba chiar de pe toată Calea lactee. Meditînd la insolitul fenomen, am înțeles că, în ciuda unei istorii bogate în înoiri, lumea e plină de obiceiuri prăfuite. Pricep acum de ce guvernul condus de Adrian Năstase reușește să arunce cu atîta ușurință praf în ochii oamenilor privitor la corupție, lăsînd pe cei mai mari și mai adevărați devalizatori de banci să se plimbe în voie prin guvern și parlament. Pricep ,de asemenea, cum se face că se alege praful din nivelul nostru de viață, care tot crește cu 5% în fiecare an, umplînd țara de cerșetori și oameni disperați de atîta sărăcie. M-am dumirit cum a fost cu putință ca din te miri ce să devină praf și pulbere industria, agricultura, pădurile și bogățiile țării. Sau din operele de artă „fugărite” peste hotare prin desființarea la momentul oportun (în deceniul trecut), a Legii patrimoniului cultural național și repunerea acestei pe tapet după ce operele au ajuns în posesia bogătașilor de cine știe unde, iar dolarii în buzunarele cui trebuie; adică a baronilor FSN – PDSR – PSD. Că așa și pe dincolo, că nu-i chiar așa, că să vedeți… praf în ochii oamenilor. În sfîrșit, pricep cum de se așterne praful peste lecțiile istoriei sau peste teroriștii din decembrie ’89, de pildă. Planetele vecine și întreaga cale lactee poartă vina, nu-i așa? Mai are rost să mai vorbim despre Saddam Husein, bin Laden, teroriști, ucigași cu sînge rece, tîlhari, șantajiști, șnapani și hoți de tot felul? Clonați aceste „minuni” ale naturii! Praful și pulberea se va alege din viața pe Pămînt.
Lasă un răspuns