Vasile PRUTEANU
Reclama aia cu noul televizor Samsung, care-ți „aduce în casă mirosul primăverii, a mării și focurilor de tabără” m-a fascinat în așa măsură, încît mi-au trebuit două zile să mă gîndesc: o fi bine? o fi rău? Pe de o parte e bine. Cine n-ar vrea ca deschizînd televizorul să respire mirosul fînului proaspăt cosit, a gazonului de pe terenurile de fotbal, al expozițiilor florale sau al aerului sărat al mărilor și oceanelor. Pe de altă parte, e al dracului de rău, pentru că telejurnalele aduc zi de zi pe micile ecrane fapte atît de urît mirositoare încît….
Iată, de pildă, cît de tare duhnește a politicianism ieftin războiul fluturașilor lansat împotriva lui Traian Băsescu de capetele pesediste ale Capitalei. Cheliosul ăsta de primar al Bucureștiului a făcut cîteva proiecte viabile pe care le-a lansat instituțiilor financiare ale Europei. A primit bani grei pe ele, numai să le pună pe picioare. Consilierii pesediști, însă, au zis „nu dom’le, avem altele de făcut; străzi marginale și cîteva principale.” Pe banii obținuti de Băsescu. Au uitat dumnealor definitiv că zbîrleala lui Cozmîncă a deturnat tot bugetul Primăriei Capitalei spre primăriile de sectoare, care au facut cu banii bugetului nu străzi, ci revelioane fastuoase, petreceri pantagruelice, paranghelii de partid și de stat, strecurînd și cîteva de danii către casele de copii și azilurile de bătrîni, ca să vadă electoratul cît de darnici și caritabili sînt ei, pesediștii. Pe banii bugetului, bineînțeles, bani ce ar fi trebuit îndreptați către reparațiile de străzi. Arma asta mincinoasă n-o scot însă la vedere că miroase urît de tot. Dau cu fluturașii în chelia lui Băsescu, arătîndu-l drept corupt. Ei, ai dracului de neam prost, n-au decît niște amărîte de afaceri cu licitații măsluite din care scot milioane de dolari.
Gîndindu-mă din nou la televizorul care readuce mirosuri, în casă, zic iar că-i de jale mare. S-a instalat la noi în țară o civilizație coruptă, care pune în primejdie însăși viața spirituală a națiunii. Luxul epatant al modelor și modelelor cu ceasuri Rolex, moravurile discutabile ale vedetelor T.V., cîntăreților de muzică ușoară și a „cremei” așa zis nobiliare a Bucureștilor, idolatria grosolană a banului amenință cu pieirea chiar esența sufletească a omului. Zi de zi, seară de seară defilează pe ecrane oameni care caută plăcerea și distracția, fără a căuta fericirea, caută fericirea fără cunoaștere și cunoașterea fără înțelepciune. Te întrebi, firesc, unde vom ajunge? Mă apucă groaza de numărul imens de filme care produc, pe secunda de creație, o cantitate atît de mare de cadavre, încît îți îngheață sîngele în vine. Mirosul de sînge e prezență cotidiană la posturile de televiziune: accidente, incendii, bărbați care-și ucid nevestele cu mult înainte de a-i apuca remușcările, omoruri cu sînge rece, sinucideri, etc. Dacă în materie de alimente, petrol, energie electrică sau termică se poate vorbi de criză, sîngele – în schimb – curge pretutindeni din belșug. Dacă i-am simți mirosul la televizor, am muri de inaniție din cauza grețurilor. Așadar, simțim miros urît și vedem monstruos. Cum altfel am putea gîndi urmărind la televizoare filmul „Exorcistul”, povestea unei fetițe de 12 ani posedată de diavol? Coborînd în infernul sufletului, conducînd acțiunea cu abilitate diavolească, imprimînd spectacolului un ritm îndrăcit, autorii scenariului și peliculei au reușit să facă săli pline, într-o vreme cînd mii de persoane stăpînite de demonul creației cunosc căderi răsunătoare și dau de dracu din punct de vedere financiar. Filmul face carieră de cîteva decenii bune, axat pe ideea exploatării monstruozității maladiilor psihice de tipul amintit.
Cu toate acestea, cîntărind avantajele televiziunii „cu mirosuri”, am impresia că aceasta nu e o invenție atît de fericită cum își închipuie unii, nici atît de primejdioasă cum se tem alții, deoarece, la ora actuală, multe, enorm de multe din emisiunile televizate sînt inodore și incolore, manevrate de „vedete” semianalfabete cu simturi estetice așișderea lor.
Lasă un răspuns