• soții Cristina și Nicolae Gheorghe din Bijghir vor trebui să stea după gratii cinci ani, respectiv cinci ani și jumătate după și-au pus fiica de numai patru ani cu mîna pe plita încinsă
Justiția băcăuană și-a trecut în cont o premieră demnă de semnalat, după ce o instanță a Judecătoriei Bacău a condamnat la cinci, respectiv cinci ani și jumătate, pe ambii părinți ai Nicoletei G., o fetiță din Bijghir – Buhoci care, la numai patru ani, a fost pur și simplu maltratată de către proprii părinți. După ce bătaia devenise pentru Nicoleta o obișnuință, cei care i-au dat viață au găsit de cuviință să o pedepsească pentru o copilărie punîndu-i mînuța pe o plită încinsă. Potrivit sentinței Judecătoriei, Cristina Gheorghe a fost condamnată la un an și șase luni de închisoare pentru lovire sau alte violențe și la cinci ani de detenție pentru rele tratamente aplicate minorului. Pentru acest interval de cinci ani în care va sta după gratii, ei i-au fost retrase drepturile părintești. Soțul acesteia, Nicolae Gheorghe, va avea de ispășit o pedeapsă de un an și jumătate pentru lovire și alte violențe, la care se adaugă alți cinci ani și jumătate pentru rele tratamente aplicate minorului și interzicerea drepturilor părintești pe o perioadă de cinci ani. Cum în astfel de cazuri cele două pedepse se contopesc în pedeapsa cea mai mare, soții Gheorghe vor sta în pușcărie timp de cinci. Asta dacă nu vor face apel la decizia judecătorilor, gest care se poate face în termen de zece zile de la comunicarea sentinței în cauză.
Specialiștii Centrului de primire a minorilor din cadrul Direcției Generale pentru Protecția Copilului spun însă că, cel puțin din punct de vedere al timpului în care soții Gheorghe vor avea retrase drepturile părintești, senținta Judecătoriei nu este soluția ideală pentru micuța Nicoleta. „Interzicerea drepturilor părintești pe o perioadă de cinci ani face, practic, imposibilă introducerea Nicoletei într-un program de adopție, pentru că, după cinci ani, părinții pot solicita reintegrarea ei în familie. Momentan, singura soluție pentru Nicoleta este plasarea într-o familie de asistenți maternali. Ca jurist, pot considera că cinci ani de închisoare pot constitui o «școală» pentru soții Gheorghe, însă, ca specialist în protecția copilului, mă îndoisec că va fi așa, de aceea ne gîndim să preîntîmpinăm o dramă. Pentru că, indiferent dacă se va afla într-o familie de asistenți maternali sau într-un centru de plasament, Nicoleta va fi traumatizată în eventualitatea unei întoarceri acasă. Probabil că nu o vor mai bate sau nu o vor mai pune să se spele în curte, în luna noiembrie, cu apă rece, dar afecțiunea părinților față de ea va fi aproape nulă”, a explicat Mihai Terzea, șeful Centrului de Primire a Minorilor.
Drept urmare, cei de aici sînt deciși, după ce decizia instanțelor va rămîne irevocabilă, să deschidă o acțiune civilă prin care să ceară retragerea definitivă a drepturilor părintești ale soților Gheorghe. Pînă atunci, însă, Nicoleta a devenit favorita salariaților de la Centrul de Primire a Minorilor, instituția care, de aproape șase luni, înseamnă pentru Nicoleta „acasă”. Adusă pentru prima dată în Centru la sfîrșitul lunii noiembrie a anului trecut, micuța a plecat, pe 10 decembrie, la Brazi (Prahova), acolo unde locuiește bunica dinspre tată. Aici avea însă să stea doar o lună, pentru că „bunica este bătrînă și bolnavă și nu o mai poate ține”, după cum a explicat unchiul care a readus-o la Bacău. În luna mai, Nicoleta a fost să-și vadă cei doi frați, care au rămas la Buhoci, la o mătușă. Indiferența celor de aici au făcut-o însă să le ceară celor care au venit cu ea să se întoarcă acasă. Adică la Centrul de Primire a Minorilor. O soluție oricum mai bună pentru viața micuței decît o familie care nu o dorește. (Eduard CUCU)
pe raster:
Un singul părinte bătăuș a mai fost pînă acum condamnat
Cazurile de copii abuzați au atras mai mult atenția în ultimii ani, ca urmare a intensei mediatizări a copiilor care sînt victime ale părinților. Părerea unanimă a specialiștilor care lucrează în domeniul protecției copilului sau au legătură cu acest sistem este că cel mai dramatic caz al unui copil abuzat este al lui Cristinel Ciolacu. Băiețelul a fost internat în Centrul Lalelelor în urmă cu trei ani, imediat ce autoritățile au fost sesizate că este constant bătut de părinți. După ce a fost abandonat în leagăn, la puțin timp după naștere, părinții au solicitat reintegrarea lui în familie, pentru a beneficia de alocație. La cîteva luni după ce a ajuns în familie, Cristinel a devenit ținta predilectă a bătăilor părinților și fraților, astfel că, atunci cînd cazul a ajuns la autorități, băiețelul deja orbise din cauza loviturilor. În ciuda numeroaselor investigații la care a fost supus, toți medicii au ajuns la aceeași concluzie: băiețelul nu va mai vedea niciodată. Pentru că mai aveau acasă alți șapte copii, autoritățile nu au luat atitudine față de agresori.
Un alt caz celebru din rîndul copiilor agresați este al lui Puiu Talapan, din Podu Turcului, care a fost bătut de tată și ars cu cleștele de foc, în toamna anului 2001. Pentru prima dată în utlimii ani, abuzatorul a fost acuzat și a fost condamnat la șase luni de închisoare pentru rele tratamente aplicate minorului. Condamnarea a venit după ce Parchetul a făcut recurs, pentru că, în primă fază, părintele bătăuș a fost declarat nevinovat. Seria abuzurilor grave a fost continuată de Maria Vîrlan care, la vîrsta de patru ani, a fost bătută crunt de părinți. În momentul în care a fost internată la Centrul Lalelelor, fetița arăta ca la doi ani și suferea de retard psiho-motor. Ca și în cazul lui Cristinel Ciolacu, Maria a fost crescută într-un orfelinat, însă pentru că părinții voiau alocația, ea a fost reintegrată în familie. Părinții micuței care a fost adoptată anul trecut de o familie din Franța au fost cercetați, însă nu au fost condamnați pentru faptele comise. Iertat de instanțe a fost și tatăl fetiței M. Biziteaua, care a viotat-o la vîrsta de 12 ani. „Chiar dacă abuzul este evident, dar nu există probe care să-l incrimineze pe agresor, cum ar fi sperma, nu se iau măsuri. În acest caz a fost cuvîntul unui minor cu retard împotriva cuvîntului unui adult. Tatăl a scăpat fără nici o pedeapsă”, își amintește Geanina Ștefan, psiholog în cadrul Centrului Lalelelor din Bacău.
În cei patru ani de cînd a fost deschis Centrul Lalelelor, singura unitate de protecție a copilului abuzat și neglijat din România, prin unitate au trecut 110 copii care au fost fie abuzați fizic, emoțional sau sexual, fie au fost neglijați de părinți. Cu excepția celor două cazuri în care părinții au fost trași la răspundere și au fost condamnați la pedeapsa cu închisoarea, nici un alt abuzator nu a fost pedepsit de lege. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns