Radioclubul Aerostar a marcat un sfert de secol de la infiintare

Moment festiv, totusi destins, la Radioclubul Aerostar. Cu trei zile mai devreme decât data exacta (20 iulie 1985), radioamatorii bacauani si-au sarbatorit „nasterea”. „A fost intr-o zi de Sf. Ilie, patronul aviatiei românesti. Firesc sa fie asa, deoarece suntem singurul club infiintat pe lânga o unitate de aviatie”, a precizat ing. Laurentiu Neacsu, „parintele” si sufletul acestei performante si inimoase grupari. La reunire au raspuns apelului fosti componenti ai clubului si apropiati ai radioamatorismului, unul fiind tocmai din Galati, inginerul Ioan Victor. Laurentiu Neacsu i-a amintit pe toti cei care au avut merite in propasirea Radioclubului Aerostar, incepând cu directorii IRAV de dinainte de 1989, continuând cu simplii membri din acea perioada, care au pus mai intâi umarul la curatenie si la caratul mobilei, terminând cu Doru Damaschin, actualul director al CS Aerostar. „Dumnealui nu este câtusi de putin un simpatizant al radioamatorismului; ne-a dovedit-o in numeroase rânduri, dar a contribuit la imbunatatirea bazei noastre tehnice”, a nuantat Neacsu.
Fugar, inginerul bacauan a amintit si de marile si numeroasele succese ale Radioclubului Aerostar. De altfel, peretii erau tapetati cu diplome si medalii, iar un dulap era plin de QSL-uri (carduri de confirmare, ca niste carti postale) primite din toata lumea; o harta a lumii in care erau infipte stegulete demonstra ca Aerostar nu lasase neexplorat pe calea undelor niciun coltisor, nici macar Antarctica.
Spiciul lui Neacsu a fost destul de scurt, dupa care amintirile au fost depanate la un pahar de vin. Sutele de ore petrecute impreuna la butonul de telegrafie, cu schimburi de somn si veghe ca la armata, cu ceasuri de flamânzenie si sete – când era prea mult de lucru, cu montatul antenelor si calcularea sofisticata a parametrilor, cu conceperea unor statii proprii… Ehei, multe s-au petrecut in 25 de ani, desi unii spuneau ca au trecut ca vântul! Pozele din albumele ing. Neacsu stau marturie.
„Prietenia cu Laurentiu Neacsu – un mare profesionist si un om deosebit -, a fost unul dintre motoarele care m-au impins in toti acesti ani sa nu abandonez radioamatorismul”, ne-au spus Gheorghe Baciu (cu el a inceput Neacsu in 1985) si Marius Blezneac (cel mai apropiat colaborator al sau in concursuri). Pentru cei care privesc cu uimire la aceasta modalitate aparent invechita de a intra in contact cu lumea (in conditiile in care telefonul mobil a cucerit Pamântul), un alt radioamatorist de forta, Emil Popescu, a relevat: aceasta pasiune pe care am capatat-o de copil mi-a marcat viata in mod pozitiv: in armata am fost transmisionist si am scapat de agricultura; ceea ce am invatat mi-a folosit la admiterea la Facultatea de Electronica si mai departe in anii studentiei; evident, se impleteste si cu meseria actuala. La fel, am capatat multe cunostinte de geografie, astronomie si altele, am strabatut lumea in lung si lat”, spune cel care in prezent a abordat o noua specialitate, extrem de dificila: comunicarea prin unde radio reflectate de Luna.
Radioamatorismul, dupa cum ne-au demonstrat toti cei prezenti, nu este o disciplina a trecutului, ci una a viitorului, dupa cum releva numarul tot mai mare de practicanti in cele mai avansate tari din punct de vedere tehnologic, SUA si Japonia. Acest mod de comunicare isi are poezia sa de neegalat, care sudeaza prietenii pe viata, la mii de kilometri distanta, intre oameni care nu s-au vazut niciodata. Desigur, prietenia este in primul rând o optiune de constiinta, cu atât mai ferma si mai fin-selectiva cu cât nivelul intelectual al celui in cauza este mai inalt. Nu intâmplator, lumea radioamatorismului e populata de oameni foarte bine pregatiti profesional – la Aerostar au fost cu sutele, si cu pozitii in elita societatii, ba chiar capete incoronate si presedinti de state. Mai in gluma, mai in serios, urmatoarea intâlnire a fost programata pentru 2035.

Peter KELMANN