Rafinăria Dărmănești, între speranță și resemnare

Lichidarea Rafinăriei Dărmănești a încins spiritele printre creditori și a aprins speranța foștilor salariați. Asta pentru că momentul lichidării coincide cu două momente importante: unul ar fi acela că pe leșul societății au început să se bată creditorii nemulțumiți de modul în care se împart banii obținuți din vînzare. Cel de-al doilea moment ar fi acela că, imediat după vînzarea rafinăriei cu 330 de miliarde de lei, printre foștii salariați a renăscut speranța că, poate, poate, noul proprietar va face investiții în tehnologia existentă deja și va reporni instalațiile, iar ei își vor recîștiga locurile de muncă. Pe tot parcursul anului trecut, cele mai importante evenimente în ceea ce privește soarta Rafinăriei Dărmănești s-au derulat cu încetinitorul pînă prin luna mai, cînd rafinăria era scoasă a treia oară la licitație. Pe acea vreme, lichidatorul, Alexandru Tabarcea, spunea oricui că va face tot posibilul ca societatea să fie vîndută pe de-a întregul, nu pe bucăți, întrucît suma obținută ar fi fost aproape ridicol de mică. Inițial, la prima licitație, prețul de pornire a fost de 500 de miliarde
de lei. în această sumă intrau instalațiile din rafinărie și 76 de hectare de teren. Nu s-a prezentat nimeni și atunci creditorii au aprobat organizarea unei alte licitații, la care prețul de pornire să fie de 375 de miliarde de lei. Cum și la această de-a doua licitație situația a fost similară, creditorii au decis ca pe 22 iunie să organizez o alta, la care prețul de pornire să fie de 316 miliarde de lei plus TVA. Aceasta a fost licitația la care s-a vîndut rafinăria.

Proprietari controversați

Rafinăria Dărmănești a fost cumpărată de o firmă din București, Internaft, care îi are ca acționari principali pe Teodor Cuzino și Yoav Stern, ginerele lui Cuzino și soțul realizatoarei tv Oana Cuzino. Teodor Cuzino este avocatul Rafo și al Balkan Petroleum. Rafinăria Dărmănești s-a vîndut la licitație integral, iar banii au fost achitați în totalitate în cursul lunii iulie. La vremea cînd s-a efectuat vînzarea, unul dintre proprietari, mai precis avocatul Teodor Cuzino, habar nu avea că tocmai s-a pricopsit cu o ditamai rafinăria și că din conturile firmei la care era acționar au ieșit 330 de miliarde de lei cash. El părea chiar uluit să afle de la reporterii Ziarului de Bacău că este proprietarul unei rafinării, fie chiar și de dimensiuni mai mici și oprită de cîțiva ani, așa cum este cea din Dărmănești. Inițial a spus că nu el a cumpărat rafinăria, ci niște acționari străini. Apoi a rectificat și a spus că de toată afacerea s-a ocupat celălalt acționar al firmei Internaft, Yoav Stern, ginerele său, care este și administratorul cu puteri depline al firmei care a cumpărat rafinăria dărmăneșteană. Și acesta a spus că la mijloc mai sînt și interesele unor acționari străini de naționalitate slavă, dar a evitat să spună exact despre cine este vorba. „Tot ce vă pot spune la momentul de față este faptul că am angajat o firmă de evaluare din Israel, Baran, una dintre cele mai prestigioase în domeniu, pentru a evalua situația rafinăriei. Intenționăm s-o repunem în funcțiune, dar pentru asta avem nevoie de acest raport. în funcție de concluziile acestor specialiști ne vom decide ce vom face. Vrem să știm exact suma care ne-ar fi necesară pentru repornire”, declara, la jumătatea anului trecut, Yoav Stern.

Scandal pe banii obținuți din vînzare

După cîteva luni de tăcere de la vînzare, în decembrie, anul trecut, în jurul rafinăriei a izbucnit un alt scandal: reprezentanții fiscului au cerut judecătorilor să numească un expert care să se pronunțe cu privire la modul de repartizare către creditori a banilor obținuți de lichidator după vînzarea Rafinăriei Dărmănești. Mai pe ocolite spus, ei îl acuzau pe lichidatorul judiciar Alexandru Tabarcea că a tras o țeapă de proproții bugetului statului, prin atribuirea unei sume ridicol de mici. Ei s-au arătat scandalizați că din cele 330 de miliarde cu care s-a vîndut rafinăria, lichidatorul a alocat, „pe criterii doar de el știute”, doar două miliarde de lei la bugetul statului. Pe locul doi se clasează chiar lichidatorul care își trage în contul său 30 de miliarde, comisionul de lichidare, iar restul de 298 de miliarde de lei revin, potrivit împărțelilor făcute de lichidator, doar OMV, fostul SNP Petrom. Ceilalți creditori nu primesc nici un leu. Reprezentanții fiscului erau cu atît mai scandalizați, cu cît fiscul are de recuperat de la rafinăria, aflată odinioară în proprietatea lui Corneliu Iacobov, aproape 4.000 de miliarde de lei. Ei au cerut două expertize care să lămurească atît corectitudinea modului de atribuire a banilor, cît și a celui de cheltuire a sumelor încasate de Tabarcea cît a fost lichidator. Explicațiile cu privire la poziția fiscului trebuie căutate în statutul diferit pe care îl are acum Petrom față de stat. în anul 2004, cînd rafinăria a fost declarată în faliment, fiscul era în aceeași barcă cu SNP Petrom, care era companie de stat. De cînd Petrom a fost cumpărată de OMV și a devenit societate privată, pozițiile acestora s-au radicalizat, iar cei doi creditori au acum poziții opuse. Fiscul spune că-i suspect modul în care lichidatorul societății, avocatul Alexandru Tabarcea, a ajuns la concluzia că OMV, fosta SNP Petrom, trebuie să primească aproape toată suma încasată din vînzarea rafinăriei.

încolțit, lichidatorul găsește vinovați tardivi pentru faliment

Cînd a fost numit lichidator al rafinăriei, Alexandru Tabarcea avea printre obligațiile sale și pe aceea de a nominaliza persoanele care se fac vinovate de falimentul societății. Acesta a indicat, în ilaritatea generală din sala de judecată, că singurul vinovat pentru situația rafinăriei este, nici mai mult, nici mai puțin, decît sistemul economic românesc, un sistem care funcționează pe criterii atît de parșive, încît a dus la încasarea banilor de accize de la populație și „uitarea” lor prin buzunarele patronilor. La aproape doi ani de la acest episod, Alexandru Tabarcea arată acum cu degetul înspre Fisc și susține că, de fapt, acolo sînt cei vinovați de falimentul rafinăriei. Mai mult, Alexandru Tabarcea susține că, de fapt, Fiscul nici nu poate pretinde mai mulți bani, întrucît nu și-a făcut datoria la timp și nu a pus sechestru pe nici unul dintre bunurile rafinăriei pe vremea cînd aceasta aduna datorii de mii de miliarde de lei la stat. „Ei încearcă acum să-și acopere propria neglijență, foarte gravă în ceea ce privește modul în care reprezentanții Ministerului de Finanțe au închis ochii la acumularea datoriilor societății din 1998 pînă la declararea falimentului. Mai precis, mă refer la faptul că timp de atîția ani, în vreme ce datroriile la stat creșteau, singurul creditor care a pus sechesteru pe bunurile societății a fost SNP Petrom. Fiscul nu a deranjat conducerea Rafinăriei Dărmănești decît cu somații de plată, aproape fără nici un efect juridic, întrucît doar creditorii care au pus sechestru sau dețin gajuri pe bunurile din patrimoniul unei societăți au prioritate la împărțirea banilor care se obțin în urma vînzării acesteia atunci cînd se află în lichidare”, a declarat Alexandru Tabarcea. Cert este că judecătorii au aprobat efectuarea celor două expertize și apoi se va decide soarta banilor.

casetă

Rafinăria Dărmănești a fost cumpărată cu 10 miliarde de lei

Rafinăria Dărmănești a fost achiziționată în 1999, cu ridicolul preț de
10 miliarde de lei, de către firma Imperial Oil, care avea ca acționari
patru companii: Sil Prodinvest, Iaco-Invest, Adal și Vradicor
Financiar Group, în care figurau și o serie de politicieni ai PSD, dar și simpatizanți ai fostei puteri din timpul guvernării CDR. Iacobov a reușit în acest fel, cu o firma înființată înainte cu cîteva luni, să
cumpere, în decembrie 1999, 69% din acțiunile Rafinăriei
Dărmănești. în cursul negocierilor, Iacobov nu s-a arătat deloc la față, la toate discuțiile participînd un reprezentant al său, Mihai David. Privatizarea Rafinăriei Dărmănești a fost considerată la acea vreme un mare succes, avînd în vedere amploarea datoriilor acesteia, de peste 1.000 miliarde de lei. Așa a fost explicat prețul de vînzare penibil, de 10 miliarde, plus alte 80 promise de Iacobov pentru investiții, în următorii cinci ani. în realitate, în următorul interval de timp valoarea datoriilor a crescut de opt ori, însumînd, în septembrie 2001, suma de 2.000 de miliarde către Petrom, contravaloarea țițeiului livrat și neplătit, și peste 6.000 de miliarde către bugetul de stat. Rafinăria Dărmănești a intrat oficial în faliment pe 6 octombrie 2003, la plîngerea SNP Petrom, care reclama o datorie de peste 5.000 de miliarde de lei de la societatea lui Corneliu Iacobov. Administratorul judiciar a arătat în raportul său că societatea nu se mai poate reorganiza și judecătorii au dispus atunci intrarea în lichidare. La momentul declarării falimentului creditorii aveau de recuperat de la Rafinăria Dărmănești 14.000 de miliarde de lei. Alexandru Tabarcea, lichidatorul societății, a arătat într-un raport de activitate de-al său că în cazul vînzării activelor nu se vor putea recupera decît cel mult 19 la sută din datorii. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!