• femeia locuiește acum în fața blocului și doarme pe bănci • autoritățile oneștene i-au promis femeii un acoperiș, însă abia la anul
Anetei Badiu, o femeie din Onești în vîrstă de 69 de ani, bătrînețea îi aduce o sumedenie de probleme. Ultima dintre ele, și cea mai dureroasă, e că unica ei fată, Iuliana Irimia, a scos-o în stradă cu tot cu agoniseala de-o viață. De două zile, Aneta doarme pe bănci în fața blocului de pe strada Emil Rebreanu din Onești și speră că își va găsi un loc unde să se adăpostească.
Femeia este născută chiar în oraș. Aici a crescut și a trăit împreună cu părinții. La 23 de ani, i s-a născut un copil, la care ținea ca la ochii din cap și căruia i-a pus numele de Iuliana. Greutățile și problemele au împins-o pe Aneta să plece la Mangalia, unde s-a angajat la o unitate militară pe post de croitoreasă. Aici a trebuit să suporte regimul draconic de disciplină, binecunoscut în unitățile din sistemul Ministerului Apărării Naționale. „Era tare greu atunci. Am lucrat și în Onești, însă am fost nevoită să plec la Mangalia. Pe Iuliana am luat-o cu mine, însă după o perioadă a venit la mama mea la Onești. Ajungeam în fiecare săptămînă aici pentru a le aduce bani și de-ale gurii. Am convenit cu mama să o crească pe Iuliana, și asta pentru că eu nu aveam timp din cauza serviciului. Cînd am ieșit la pensie, am revenit la Onești și am stat la sora mea, pentru a nu o deranja pe fată. Avea și ea un băiat și îi era tare greu. Toată perioada cît am stat la sora mea ne-am înțeles bine”, ne-a povestit bătrîna. Deși mama și fiica s-au înțeles bine o bună perioadă de timp, problemele au început să apară atunci cînd banii s-au terminat, iar Aneta nu mai avea nimic. Nici casă și nici bani la CEC.
„Am plecat de la sora mea, pentru că Iuliana mă chemase să stau la ea. M-am mutat astfel în apartamentul unde am copilărit, însă problemele au început din prima zi. Nepotul meu are 18 ani și e tare violent. De nenumărate ori a dat în mine. Fata mea și ea vorbea foarte urît. După cîteva săptămîni m-a scos în stradă. În disperare de cauză, Aneta Badiu a fost nevoită să bată drumurile prin comunele din județ, în încercarea de a-si găsi o gazdă mai ieftină. Pașii au purtat-o prin Solonț, Cașin și alte așezări, unde a locuit, pe rînd, pe la unul și pe la altul. A ajuns, într-un final, să doarmă pe băncile din fața glisantului 11 de pe strada Emil Rebreanu. Trecătorii care vin și o privesc o compătimesc, și-atît.
Bătrîna a ajuns chiar și la primarul Emil Lemnaru, dar anul acesta nu sînt posibilități pentru a i se acorda un spațiu de locuit, ci de-abia în 2005. Pînă atunci, Aneta va trebui să mai doarmă mult și bine pe bănci, ca boschetarii. Încercările repetate de a o contacta pe fiica bătrînei, Iuliana Irimia, pentru a-i cere opinia, au dat greș. Vecinii , care s-au adunat în număr mare în fața blocului îi aduc Anetei mîncare caldă în borcan, dar mai mult de atît nu pot face. „Ce să fac, am un soț paralizat și nu am unde să o culc pe Aneta. E vecina noastră și o cunosc de o viață, ca femeie muncitoare și cu bun simț. Toată noaptea nu am putut dormi și numai am plîns de mila ei”, ne-a spus o vecină. Chiar cînd am ajuns noi la blocul cu pricina, o parte din bagaje au fost cărate de copiii din bloc pe casa scării. Puștii adăpostiseră bunurile la ei, ca nu cumva ploaia să- distrugă femeii și puținul pe care-l avea. Aneta își dorește mai mult ca orice un acoperiș deasupra capului. (Măriuca BOBOȘA, Cătălin BUZINCHE)
Lasă un răspuns